Din ultimile sonete închipuite ale lui Baudelaire
(Sonet 1)
(După tabloul lui Rubens : Perseu și Andromeda, 1622-23)
Ca să-mi astâmpăr năpraznica mea sete,
Fierbând în suflet cu aprige dorinţi,
I-aş cere Stixului să mă îmbete,
Incendiind infernul cu rugile-mi fierbinţi.
Ca să-ţi aud divinul plâns al suferinţei,
În inimă durerea ţi-aş împleti cu spini.
Ţi-aş prinde-apoi pe umeri aripile speranţei,
Hrănindu-ţi cu himere iubirea, când suspini.
Ca să-ţi aprind în ochi văpăile albastre,
În zbor înalt pe Pegas m-aş avânta în vis.
Ţi-aş revărsa-n urechi cântările măiastre,
M-aş prăbuşi din ceruri în tainicul abis.
Aş bea cu voluptate din misticul potir,
Sorbind până la fund al morţii elixir.
*
Versiune franceză :