VIRGINIA POPESCU

Virginia Popescu

 Un phoenix renascut prin cuvinte

 *

Născută în 26 aprilie 1946 în oraşul Huşi din Moldova.
Studii: Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi,
Facultatea de Limbi Străine.
Profesoară de limba franceză.

Activitate literară:
Traduceri literare în limba franceză din Mihai Eminescu, Lucian Blaga,
Nichita Stănescu, Mateiu Caragiale, Grigore Vieru, Octavian Goga, Octavian Paler, Vasile Voiculescu .
Colaboratoare la revista literară „AXIOMA” din Ploieşti .
Membră în Echipa Naţională de Haiku, unde a obţinut mai multe premii
la concursurile săptămânale şi lunare

AUTOPORTRET

Eu sunt un phoenix renăscut
Din cenuşa amintirilor

CREZ

Mi-e foame de timp.
Mi-e sete de eternitate.

***

 
Cu ceva timp în urmă, am avut onoarea de a face cunoştinţă cu traducătoarea de limbă franceză Virginia Popescu  prin intermediul unui cunoscut site de poezie din România. Ne-am citit reciproc poeziile şi am constatat, fiecare în dreptul său – cum Celălalt e întotdeauna mai aproape de stele. Şi nu m-am înşelat, deoarece poemele cuprinse în această carte dovedesc în afara unei culturi solide, însuşită de autoare pe parcursul a câteva decenii, şi o „paradigmă” deliberată ca o netă deosebire faţă de curentul în vogă al literaturii de aici sau de aiurea, acel postmodernism coafat şi reluat de la capăt asemenea unei plăci de pickup, al cărui ac prăfuit de la generaţia optzecistă şi până la „fracturism”, „minimalism” sau „deprimism” – „curente de astăzi” -, redă un sunet intimist, o poezie orală a faptului divers şi chiar al celui de limbaj care macină goluri de sens;  desigur, o generalizare, însă dorim numai evidenţierea poeziei propusă de autoare unor cititori selecţi ca o replică illo tempore a structurii de tip neoromantic. Versurile abundă în simboluri arhicunoscute, clasicizate fiindcă întreg edificiul clădit de poetă e dependent de matca poemelor clasice, poeme în parfumul cărora îşi ţese plasa o arahnidă hrănită cu aceleaşi idealuri de frumuseţe conform dialogurilor antice.
Dacă tema principală e dragostea aflată mereu în apropierea extincţiei, o iubire de sophia în înţelesul grecesc al cuvântului, apoi natura, ca un corolar etern al divinităţii la sistemul filosofic şi perisabil numit Om – putem conchide uşor că temele sunt bătătorite şi nu ne aflăm în faţa unui lucru nou; dar cum aceste teme şi motive sunt reluate pentru a le completa şi nuanţa în varianta personală (anume atenţia şi recuperarea lor în „buna tradiţie” a postmodernismului, curent care hibridizează creaţiile precedente cu noile aspiraţii spre o continuitate de avangardă),  descoperim o poezie „la indigo” înşelătoare, fiindcă poeta punctează diferenţele operate în tonuri calme, cu resemnarea de a vedea nişte lucruri „perimate” pentru alţii şi care nu au fost gustate la înalta lor valoare.
Cine a citit „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” de poetul Vasile Voiculescu, nu se dă la o parte de la lectura „Ultimelor sonete ale lui  Baudelaire” de Virginia Popescu, mai ales că autoarea are variante scrise în limba celui care a scris „Fleurs du mal”;  în plus, ca o tardivă explicaţie, poetul Baudelaire este considerat primul poet modern, cu o sete de ideal şi absolut aparţinătoare de fapt marilor romantici asupra cărora poezia lui s-a constituit ca reacţie….
…Anume printr-o iradiere cu sens şi un sentiment plenar de emulaţie cu poezia marelui poet francez, Virginia Popescu brodează în vers alb ori sonet, expresia unui spirit candid şi dornic de a slăvi titanii literaturii universale prin această sărbătoare a „retrăirii”, o fugă romantică în Timp,  pe tărâmul de poveste cu capă şi spadă, al jobenului ticsit cu bilete de amor pentru curtezanele de la Versailles… 

 

Il y a quelque temps, j’ai eu l’honneur de faire la connaissance de Virginia Popescu, traductrice en langue française, par l’intermédiaire d’un site de poésie très connu en Roumanie. Chacun de nous a lu les poésies de l’autre et a constaté que l’autre est toujours plus près des étoiles. Et je ne me suis pas trompé car le choix de poésies du présent volume prouve, d’une part une culture solide, acquise par l’auteur au long de quelques décennies et « un paradigme » délibéré comme une nette différence du courant en vogue dans la littérature roumaine ou étrangère, ce postmodernisme coiffé et repris à tour de rôle, ressemblant à un plateau de tourne-disque, à l’aiguille pleine de poussière, de la génération des quatre-vingts jusqu’au « fracturisme, minimalisme ou déprimisme – courants d’aujourd’hui » – rend un son intimiste, une poésie orale du fait divers y compris celui du langage qui moud des vides de sens ; voici certes, une généralisation, mais nous voulons juste mettre en évidence la poésie proposée par l’auteur à une élite de lecteurs, en tant que réplique à cet illo tempore d’une structure de type nouveau romantique.
Les vers abondent en symboles très connus, classiques, car tout l’édifice bâti par la poétesse dépend du moule des poèmes classiques dans le parfum desquels cette araignée, nourrie des mêmes idéaux de beauté antique tisse sa toile.
Mais le thème majeur c’est l’amour, menacé toujours par l’extinction, un amour de sophia, au sens grec du terme, puis la nature, comme une corolle de merveilles divines jusqu’au système philosophique et périssable appelé Homme – on peut facilement conclure que les thèmes sont cultivés et qu’on ne se trouve pas devant un phénomène nouveau ; mais comme ces thèmes et motifs sont repris pour être complétés et nuancés en une variante personnelle (voire l’attention et leur reprise « en bonne tradition » du postmodernisme, courant qui mêle les créations précédentes aux nouvelles aspirations vers une continuité d’avantgarde), on découvre une poésie « à l’indigo » trompeuse, parce que la poétesse souligne les différences opérées par des teintes douces, avec la résignation de voir certaines choses « périmées » pour les autres et qui ont été savourées à leur haute valeur.
Celui qui a lu « Les derniers sonnets imaginaires de Shakespeare » de Vasile Voiculescu ne craint pas la lecture des « Derniers sonnets imaginaires de Baudelaire » de Virginia Popescu, et ce d’autant plus que l’auteur utilise pour ses variantes la langue même de celui qui a écrit « Les fleurs du mal » . Et nous tenons à préciser le fait que Baudelaire est considéré comme le premier poète moderne, assoiffé d’idéal et d’absolu, soif appartenant d’ailleurs aux grands romantiques contre lesquels s’est dressée, telle une réaction, sa poésie.
Plus précisément, par une irradiation de sens et par un sentiment plénier d’émulation
avec la poésie du grand poète français, Virginia Popescu construit en vers libres ou en forme fixe du sonnet, l’expression d’un esprit candide et désireux de rehausser les titans de la littérature universelle par cette «célébration», une fuite romantique dans le Temps, dans une contrée de cape et d’épée, du haut de forme bourré de billets doux pour les courtisanes de Versailles.

Liviu Ofileanu

 
***
 
 
Virginia Popescu s-a apropiat de haiku doar de curînd, în aria concursului online ROMANIAN KUKAI, unde în scurt timp a cîştigat şi un prim premiu. Mai mult ca sigur, participarea asiduă la un concurs lunar şi unul săptămînal a stimulat-o să exerseze într-un climat şi într-un anturaj care i-a asigurat un progres rapid.
Urmele unor vechi deprinderi de a comunica prea indiscret stările eului (zori de zi în parc – / de atâta verdeaţă / simt că ameţesc) au devenit tot mai rare în poemele sale, prim-planul fiind populat de imagini care grăiesc prin ele însele fără a mai menţiona persoana autorului. Înclinarea spre contemplativ i-a înlesnit observarea unor fapte în care se petrec transfigurări neaşteptate dar lesne de transmis cititorului: florile fură lumina soarelui, calul îşi paşte umbra, razele soarelui se adună-n căpiţe, păianjenul ţese lumina lunii, roşeaţa unui amurg de toamnă călătoreşte pe aripi de cocori…
Dispariţia eului din poem dă astfel o anume detentă versurilor, solicitînd inteligenţa şi sensibilitatea cititorului căruia i se lasă libertatea de a se transpune în starea pe care doar i-o sugerează imaginile: un anume mister al faptelor surprinse, o fluidizare a circulaţiei sensurilor, o delicateţe a stării de reverie. Uneori, seninătatea prezumată în vagul imaginilor poate ascunde şi alte înţelesuri, cum se întîmplă în poemul premiat:

apus de soare –
pe cojocul de omăt
pete sângerii

Simplitatea necăutată şi fluenţa scrierii lasă închipuirea să se concentreze doar asupra imaginilor şi să vadă reflexele soarelui pe zăpadă, fără să excludă însă şi alte posibilităţi nefaste. La urma urmei, orice apus este o crimă, mai mult sau mai puţin suavă…

 

Il y a peu de temps queVirginia Popescu s’est approchée du haïku , dans l’aire du concours online ROMANIAN KUKAI, où elle a gagné très rapidement un premier prix.
Certes, sa participation assidue à un concours mensuel et à un autre hebdomadaire l’a stimulée pour exercer dans un climat et un entourage qui lui a assuré un progrès rapide.
Les traces de certaines vieilles habitudes de communiquer trop indiscrètement les états du moi (aube dans le parc – / tant de vert autour de moi / que je sens le vertige) sont devenues toujours plus rares dans ses poèmes, le premier plan étant occupé par des images qui parlent par elles-mêmes, sans mentionner l’opinion de l’auteur.
Le penchant envers le contemplatif lui a facilité l’observation de certains faits dans lesquels interviennent des transfigurations inattendues mais capables d’être transmises aisément au lecteur: les fleurs volent la lumière du soleil, le cheval broute son ombre, les rayons du soleil sont ramassés en meules, l’araignée tisse les rayons de la lune, le pourpre d’un crépuscule d’automne s’envole sur les ailes des grues.
La disparition du moi du poème offre ainsi une certaine détente aux vers, sollicitant l’intelligence et la sensibilité du lecteur auquel on laisse la liberté de se transposer en un
état que les images suggèrent à peine: un certain mystère des faits surpris, une fluidité de la circulation des sens, une délicatesse de l’état de rêverie.
Parfois, la sérénité présumée dans le vague des images peut cacher d’autres sens, comme il arrive dans ce poème qui a reçu un prix. :


Coucher de soleil –
sur le manteau de neige
des taches sanglantes


La simplicité naturelle et la fluence de l’écriture permettent à l’imagination de se concentrer seulement sur les images et de voir les reflets du soleil sur la neige, sans exclure tout de même d’autres possibilités néfastes.
En effet, tout crépuscule implique un crime, plus ou moins suave.

Corneliu Traian Atanasiu

Anunțuri
27 comentarii

27 de gânduri despre „VIRGINIA POPESCU

  1. Doamna, ne e dor de dvs.! Nici nu stiti ce emotii am cand va vad poza de atunci…. 0722419354
    Am ajuns sa fac proza groasa si uleioasa, avocatura, dar macar mai am libertate! Va sarut mainile cu resapect si astept un semn ! Azi ne intalnim cu Irinel Dinca la festivalul tuicii la Valenii de Munte! Poate, poate….

  2. Ma bucur mult sa-mi intalnesc fostii elevi de suflet.
    Iti multumesc pentru semnul pe care mi l-ai dat!

    Cu multa prietenie,

    nadja

  3. Am revenit pe situl dumneavoastra.
    Giverny : un ravissement pour les yeux.
    Lucian Blaga : un ravissement pour le coeur.
    Mulţumesc, doamna Popescu.

  4. Merci bien, Jocelyn!

    Tes mots sont aussi un ravissement pour mon esprit et mon coeur. Tu es toujours le bienvenu sur mon blog.
    Je suis ravie de voir que tu connais le roumain.

    Amicalement,

    Virginia

  5. Mă bucur să redescopăr acest site plin de sensibilitate.
    Felicitări stimată doamnă Virginia Popescu pentru toată activitatea literară (în română şi franceză) care aduce un plus de farmec sufletului frumos al românului aflat în căutarea clipei de linişte.
    LA MULŢI ANI! tuturor românilor care ştiu să gândească frumos despre România indiferent de ţara sau limba pe care o vorbesc.

  6. Felicitări sincere, stimată doamnă Virginia! Este minunat să descoperi, de fapt să redescoperi, câte talente are biata noastră ţară! Oameni despre care nu vom şti niciodată prea multe dar, despre care am dori să ştim. Vă aşteptăm în paginile revistei ARMONII CULTURALE, un proiect cultural tânăr, care va reuşi să aducă în atenţia lumii întregi veşti despre talentul nativ al românilor, vibraţiile lor profunde şi sensibile, intensitatea trăirilor pozitive. VEŢI VEDEA!!!
    Cu sentimente de aleasă preţuire, Gheorghe A. Stroia

  7. Geo STROIA,la mine bucuria e si mai mare,sa fie alaturi de noi,la „Armonii Culturale”,Doamna mea profesoara de franceza Virginia Popescu,o surpriza uriasa,pentru ca ani de-a randul si-a tinut secret talentul literar.
    Pentru ca existati,merçi beaucoup.Gracias a Dios !…MICHEL

  8. Multumesc de trecere !
    Ma bucur mult cand imi reintalnesc fostii elevi, chiar in spatiul virtual.
    Eu nu ma consider un talent literar, dar cum fiecare are dreptul sa-si exprime gandurile, am incercat si eu…

    Cu multa prietenie,

    Virginia

  9. La multi ani, stimata doamna Profesoara! Multumim pentru frumusetea gandurilor dumneavoastra! Asternute pe hartie, vor reusi sa ne bucure iar si iar…

  10. Draga doamna Virginia Popescu

    Sunt Clelia Ifrim (poeta , dramaturg, prozatoare, eseista ) din Bucuresti .Mi-au spus niste prieteni despre haiku-ul din revista Ploc . Va multumesc ca dv. le-ati dat vestea .

    • Draga doamna Clelia Ifrim,
      ma bucur mult pentru popasul pe care l-ati facut pe blogul meu. Poemul haiku din revista Ploc mi-a placut in mod deosebit.
      Cu cele mai bune ganduri,
      Virginia

  11. Stimată doamna Popescu,

    Ca la fiecare oară, sunt încântat de petrecerea mea pe situl dumneavoastră, care este de o calitate foarte înaltă, care nu se dezminte. Iarași regăsesc cu plăcere poemele pe care le aveți ales sau scris. Vă mulțumesc că îmi aveți făcut să descopăr „A mai trecut un an”, cântat de Paula Seling. O minune ! Nu sunt credințios, dar această operă m-a mișcat pâna la lacrimi. Este o clipă de emoție pură, ochii prin ochi, cu o artistă care nu minte. Continuați să ne faceți să descoperim minunile alei culturii românește.

    Cu gratitudine.

  12. Ma bucur nespus sa te vad mama recunoscuta si apreciata pentru creatia ta literara. Cu multa dragoste si respect, al tau fiu Radu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s