Arhive

Peste vârfuri  / Par-dessus des cimes

Mihai Eminescu

Peste vârfuri trece luna,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodată?

Par-dessus des cimes

La lune passe par-dessus des cimes,
Le bois doucement frémit
Et parmi les branches des aulnes
Mélancolique, un cor retentit.

Eloigné, plus éloigné
Et plus bas, toujours plus bas,
Berçant mon âme affligée
D’un désir d’éternité.

Pourquoi te taire, quand enchanté
Je tourne mon cœur envers toi ?
Mon doux cor, tu ne sonneras,
Pour moi seul au grand jamais ?

Traduction en français : Virginia Popescu

Atât de fragedă…

Mihai-Eminescu

Mihai Eminescu

Atât de fragedă…

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și ca un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet pân-în poale
Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc.  Continuă lectura