Cântec de dor / Chant de nostalgie

Nichita Stănescu

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Chant de nostalgie

Je m’étais couché tout près de ta voix.
Il faisait si bien là et tes seins tièdes gardaient mes tempes.

Je ne me rappelle même plus ce que tu chantais.
Peut-être était-ce quelque chose des branches et des eaux qui avaient hanté tes nuits.

Ou bien ton enfance qui s’était étouffée quelque part, sous les mots.
Je ne me rappelle même plus ce que tu chantais.

Mes mains jouaient dans tes boucles.
Elles étaient très rebelles
et toi, tu ne me prêtais plus aucune attention.

Je ne me rappele même plus pourquoi tu pleurais.
Peut-être comme ça, à cause de la tristesse des crépuscules.
Ou bien d’amour et de tendresse.
Je ne me rappelle même plus pourquoi tu pleurais.

Je m’étais couché tout près de ta voix et je t’aimais.

Traduction en français : Virginia Popescu

Apus / Couchant

Alexandru Macedonski

De-o plumburie-ncenuşare
Pe când apusul e cuprins
În funebra-nserare,
Zic fără-ntristare
De soarta mea învins:
Salutare,
Cer mare
Şi-ntins
Stins.
Stins
Şi-ntins
Cer mare,
Salutare,
De soarta mea învins,
Zic fără-ntristare
În funebra-nserare,
Pe când apusul e cuprins
De-o plumburie-ncenuşare.

Couchant  

D’une couleur grise de plomb
Quand le couchant est envahi
Dans le funèbre crépuscule,
Je dis sans nulle tristesse
Vaincu par mon sort;
Je te salue
Grand ciel
Et étendu
Eteint
Eteint
Et étendu
Grand ciel
Je te salue
Vaincu par mon sort;
Je dis sans nulle tristesse
Dans le funèbre crepuscule,
Quand le couchant est envahi
D’une couleur grise de plomb

Traduction en français : Virginia Popescu

Stalactita / La stalactite

Lucian Blaga

Tăcerea mi-este duhul –
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin – picuri de lumină
şi stropi de pace – cad necontenit
din cer
şi împietresc – în mine.

La stalactite

Dans mon esprit règne le silence –
immobile et paisible, comme je me tiens
tel un ermite de pierre,
il me semble
être une stalactite
dans une immense grotte,
dont la voûte est le ciel.
Doucement,
doucement,
doucement – gouttes de lumière,
et larmes de paix –
tombent continuellement
du ciel,
se figeant en moi…

Traduction en français : Virginia Popescu

Creion / Crayon

Tudor Arghezi

Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul şi copacul.

Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.

Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.

Făptura ta întreagă
De chin şi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?

Version française

Crayon

Tes joues me sont chères
Aux yeux pareils au lac
Où se reflètent toujours
L’arbre et l’azur.

Ton sourire m’est cher,
Car il est comme la pierre du fond
Vers laquelle nagent, blancs
De longs poisons aux yeux ronds.

Ta tête aussi m’est chère
Car elle est comme une roselière,
Où dorment les araignées
Sur l’aube duvetée.

Ta creature toute entière
De souffrance et de joie
Ne doit pas m’être
Pourquoi me serait-elle si chère ?

Version française : Virginia Popescu

Melancolie / Mélancolie

Lucian Blaga

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Version française.

Mélancolie

Un vent solitaire essuie ses larmes froides le long des vitres.
Il pleut.
De vagues tristesses m’envahissent, mais toute cette douleur
que je ressens, n’est pas en moi,
ni dans mon coeur,
ou ma poitrine,
mais dans les gouttes de pluie qui ruissellent.
Et greffé sur mon être, le monde immense
avec son automne et sa soirée
me fait mal comme une plaie.
Des nuages pleins d’eau se dirigent vers les montagnes.
Et il pleut.

Version française : Virginia Popescu

Pastel II / Pastel ll

George Bacovia

– Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, –
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.

Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut in zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare…

– Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamna
Și frunza de ce pică.…

Version française

Pastel II

-Adieu, la feuille tombe
Elle est jaune comme toi –
Reste, ne pleure plus,
Et oublie-moi.

Ma bien-aimée s’en est allée
Elle s’est perdue au loin
Et moi dans le vide automnal
Comme en délire je l’appelais.

-Reste encore me caresser
De ta main mignonne,
Dis-moi pourquoi c’est l’automne
Et pourquoi la feuille doit tomber…

Version française : Virginia Popescu

Pustiu de toamnă – Automne désert – Autumn desert

Şerban Codrin

Cuib atât de gol
încât înţeleg totul –
merg mai departe

Si vide est le nid
de sorte que je comprends tout –
je vais plus loin

So empty is the nest
as I understand everything –
I go further
*
Tot mai bătrână –
nimeni pe câmp n-ajută
sperietoarea

De plus en plus vieux –
dans le champ personne n’aide
l’épouvantail

Older and older –
nobody on the field
helps the scarecrow
* 

Roza din urmă / La dernière rose

Ion Pillat

Cu drag am desluşit-o cea din urmă
În parcul plin de frunze seci,
Mai mândră de-a fi singură, nu turmă :
O roză cu petale reci.

Ascunsă în deplina-i frumuseţe
Sub învelişuri purpurii,
Parc-ar fi vrut în toamnă să mă-nveţe
Că-n moarte chiar poţi înflori.

La dernière rose

Je l’aperçus avec plaisir, elle, la dernière
Dans le parc jonché de feuilles sèches,
Solitaire, sans le troupeau, mais si fière
Une rose aux feuilles toutes fraîches.

Sous ses pétales empourprés,
Et cachée dans sa beauté plénière
Elle semblait en automne m’enseigner
Que dans la mort encore on peut fleurir altière.

Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier

Aşteptând vântul / En attendant le vent / Waiting for the wind

aşteptând vântul –
gătită de plecare
o frunză pe iarbă

en attendant le vent –
une feuille sur l’herbe
prête à partir

waiting for the wind –
a leaf on the grass
ready to go

Photo&Haiku : Virginia Popescu

O nouă viaţă / Une nouvlle vie / A new life

copaci împodobiţi
cu broderii colorate
o nouă viaţă

arbres  parés
de broderies colorées –
une nouvelle vie 

all the trees adorned
with colorful embroideries –
a new life

Photo&Haiku : Virginia Popescu

Emoţie de toamnă / Emotion d’automne

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

https://www.youtube.com/watch?v=1pizEnsP6AI

Nicu Alifantis : Emoţie de toamnă

Versiune franceza :

Emotion d’automne

L’automne est revenu, couvre mon coeur avec n’importe quoi
avec l’ombre d’un arbre ou mieux encore avec ton ombre à toi

J’ai peur, parfois, quand je ne te vois plus
que ne poussent en moi des ailes aigues jusqu’aux nues,
que tu n’ailles te cacher dans un oeil étranger,
qui puisse derrière une feuille d’absinthe se fermer

Alors je me tais et je m’approche des pierres ,
je m’empare des mots, je les noie dans la mer.
Je siffle la lune, je la fais se lever,
et dans un immense amour, se métamorphoser.

(Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier)

Amurg de toamnă / Crépuscule d’automne

Lucian Blaga

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jăraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:

dar prea e grea povara –
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

CREPUSCULE D’AUTOMNE

Depuis le sommet des montagnes, le crépuscule souffle,
de ses lèvres rouges
sur les nuages amoncelés
en attisant
la braise cachée
sous leur couche mince de cendre.

Un rayon
qui vient en coup de vent du couchant
replie ses ailes et s’arrête en vacillant
sur une feuille :

mais il pèse très lourd –
et la feuille tombe.

Oh, mon âme !
Que je la cache mieux dans ma poitrine
et plus profondément
pour qu’aucun rayon de lumière n’y touche 
elle s’en effondrerait.

C’est l’automne.

Version en français : Virginia Popescu

Aur din belşug / Or à profusion / Plenty of gold

Haiku

aur din belşug
pe străzi şi prin parcuri –
luna de veghe

or à profusion
dans les rues et les parcs –
la lune de veille

plenty of gold
in the streets and parks –
catcher in the sky – the moon

Photo&Haiku : Virginia Popescu

Am zărit lumină / J’ai aperçu la lumière

Marin Sorescu

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Version française

J’ai aperçu la lumière sur la terre
Et je suis venu au monde,
Voir comment vous allez.

Bien portants ?  Bien forts?
Comment allez-vous avec le bonheur ?

Merci, ne me répondez pas.
Je n’ai pas de temps pour les réponses,
J’ai à peine du temps pour poser des questions.

Mais j’aime bien ici.
Il fait chaud, il fait beau.
Et tant de lumière
Qu’’on voit l’herbe pousser.

Et cette jeune fille, là-bas
Me regarde avec son âme…
Non, chérie, ne te donne pas la peine de m’aimer.

Pourtant, je boirai un café noir
De ta main.
J’aime comment tu sais le préparer
Amer.

Traduction en français : Virginia Popescu

O toamnă va veni

Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ti va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maştera,
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le aşterni peste mormânturile tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

*

De-abia plecaseşi

Tudor Arghezi

De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

 

* 

Nemilos de târziu / Impitoyablement tard

Ioan Mugurel Sasu

Un cântec de lebădă aud uneori
Seara-l aud, ba chiar și în zori,
Eu notele-i triste nu voi să-i ascult,
Dar știu că exista de mult mai demult.

Se aude în jur când e larmă,
Când zgomotul lumii liniștea-mi sfarmă,
Se aude când fruntea căzută pe pumn
Speranță așteaptă și de mult și acum.

Iubirea îl cântă în suflet zidită,
Doar sieși șoptită, în clipa venită,
Vai, mult prea târziu.

(Din volumul –Lumina toamnelor târzii)

Impitoyablement tard

J’entends parfois un chant de cygne
Je l’entends le soir et même à l’aube,
Ses tristes notes, je ne veux pas les écouter,
Mais je sais qu’il existe depuis plus qu’une éternité.

On l’entend aux alentours quand il y a du vacarme,
Quand l’agitation du monde détruit mon calme
On l’entend quand, le front appuyé sur mon poing
Attend l’espoir de jadis et celui du présent.

L’amour emmuré dans l’âme l’intonne,
Seulement à soi-même murmuré,
Hélas, au moment beaucoup trop tard arrivé.

Photo&Traduction en français : Virginia Popescu

(Du volume – La lumière des automnes tardifs)

Escadrila de fluturi

Dumitru Radu

Pentru P., în amintirea unor amiezi de vară

ninse cu fluturi…

Totdeauna şi acum dspărţite

doar de o aripă de fluture.

                           Gheorghe Tomozei

O floare fulguită

se-ntoarce iar pe ram?

E-un fluture zburînd

Arakida Moritake

De pe fila-ntoarsă

cade-o margaretă –

surîd unui timp

Ridicată din iarbă

escadrila de fluturi

se pierde în crîng

Sub fereastra ta

anul acesta

mai mulţi toporaşi

pe-asfalt, lîngă

staţia de benzină

picturi abstracte

boare de-april

prin părul nepotului –

bunica surîde

În mijlocul bălţii

fluturi şi fluturi

în razele amurgului

Hokushi

Vederea primită

aduce cu ea

miresme din Bucegi

Soare cu dinţi –

pe fereastra-ngheţată

Calea Lactee

Forsiţia

îngălbenind parcul –

primăvara-i aproape

se lasă seara –

cîţiva nori Cirus

şi nicio pasăre

început de toamnă –

peste miriştea goală

un stol risipit

Rană zburătoare

Gheorghe Tomozei

Lîng-un McDonald’s

nişte vrăbii se bat

pe-un rest de pizza

jocul de-a indienii –

o săgeată sparge

geamul cancelariei

nişte ciulini

în bătaia vîntului –

badigarzii cărării

jgheabul de bambus –

picătura de apă

se preface-n timp

colocviu haiku –

pe mapa cu adrese

cîteva frunze

fluturele

adormit pe marele clopot

al templului

Yosa Busonµ

Toţi privesc eclipsa –

cu paşi egali orbul

îşi vede de drum

zori la fereastră –

scrumiera plină

foaia tot goală

peste cîmpie

se ridică ceaţa –

cîntecul mierlei

toaca a tăcut –

o talangă se pierde

undeva prin iarbă

toamnă tîrzie –

iedera acoperă

un zid în ruină

carte cu foi de aer

Gheorghe Tomozei

Hoinar fără ţintă –

cărarea mă poartă

spre lunca cu sălcii

linişti de seară –

prin desenul perdelei

discret, Luceafărul

se face mai frig –

pe poarta închisă

ultima frunză

între cer şi pămînt

fulgi mari cad leneş

peste oameni şi străzi

gata de drum –

deasupra cabanei

ultimele stele

un fluture alb

printre garoafe:

vreun duh?

Masaoka Shiki

prima ninsoare –

în coşul florăresei

cartofi şi o bere

toneta cu îngheţată –

copilu-şi scotoceşte

zadarnic buzunarele

de la fereastră

miros de ardei copt –

seară de toamnă

amiază de vară –

verdele salciei

în verdele gîrlei

răcoarea dimineţii –

din cînd în cînd vîntul

învie cîteo frunză

aşa sărută el: bătînd din aripi

Gheorghe Tomozei


lîngă bordură

prin frunzişul adunat

se mişcă ceva

ninge liniştit –

în casă un copil

visează la zmeie

Hanul Ancuţei –

vin nou în ulcele

unde-or fi haiducii?

Lîngă Altair

înc-o nouă stea?

becul macaralei

GIVERNY – Un coin de paradis

La voiture roule vite le long du chemin qui conduit vers le village de Giverny.
Mon coeur sursaute déjà à l’idée de voir en réalité les célèbres jardins et la maison du peintre Claude Monet.

À l’entrée de la propriété, on fait la queue parmi la foule de visiteurs.
On réussit enfin à se procurer des billets et à franchir le seuil, foulant la terre promise.

Une cascade florale d’une richesse inouïe nous accueille dès l’abord.
C’est une mer de fleurs de toutes espèces, cultivées dans une harmonie qui enchante le regard, l’odorat et l’esprit. Les guirlandes de roses montent gracieusement formant des arcades savamment implantées dans le sol fécond de ce jardin paradisiaque.
Cependant, il ne s’agit pas d’un jardin à la française, aux parterres disposés symétriquement.
Les fleurs de ce jardin sont disposées en fonction de leurs couleurs, dans un apparent désordre qui les laisse libres de pousser sans aucune contrainte sous la lumière d’un soleil généreux.

Rosiers grimpants –
le regard ravi
monte vers le ciel

La maison rose aux volets verts est couverte d’une végétation luxuriante: vigne vierge, glycines, roses de toutes sortes, de toutes les couleurs.

Méridienne –
nid de fraîcheur
caché par la verdure

Un sentiment de piété s’empare de moi en entrant à l’intérieur de ce sanctuaire, surgi comme par miracle parmi les jardins.

La maison est un modèle de confort, de bon goût, d’élégance et de raffinement.
Chaque meuble, chaque objet garde encore l’empreinte du grand peintre.
De blanches dentelles couvrent les lits somptueux des chambres à coucher, une impressionnante batterie de cuivres parfaitement astiqués s’accorde avec le carrelage rouge brillant et les motifs bleu cobalt dans la cuisine.
Deux argentiers cauchois exposent des faïences bleues de Rouen, de Delft, de Chine, du Japon et de Rottembourg.

Âme de l’artiste–
reflets de lumière
irisations infinies

Mais ce qui m’impressionne, c’est la riche collection d’estampes japonaises couvrant les murs.
Représentation de l‘éphémère, de l’instant qui passe, ce « Monde flottant » ( Uky Yo), me transporte soudain dans ce pays du Soleil Levant qui semble avoir éclairé les toiles de Monet. C’est justement cette sensation visuelle fulgurante de l’instant que le peintre impressionniste a surprise dans ses tableaux .

Primăvara – poeme într-un vers / Le printemps – poèmes en un vers

Cântec picurat / Chant égoutté

 

Din ţurţuri se prelinge al primăverii cânt.

Le chant du printemps s’égoutte des glaçons.

 *

Ascensiune  / Ascension

 

Prin trunchiuri nemişcate, spre soare urcă seva.

Le long des troncs immobiles, la sève monte vers le soleil.

 *

Început / Début

Atâta dor de viaţă în mugurii plăpânzi.

Un grand désir de vie dans les frêles bourgeons.

 *

Avânt / Elan

 

Muguri deschişi pe ramuri, îmbrăţişând tot cerul.

Bourgeons ouverts sur les branches embrassant tout l’azur.

* 

Nicolae Grigorescu – poeme într-un vers / poèmes en un vers

Primăvara / Printemps

Sub merii plini de floare un vis se întrupează
Sous les pommiers remplis de fleurs un rêve prend vie

*

Flori de măr / Fleurs de pommier

Din pahar se revarsă parfumul primăverii
D’un verre se répand le parfum du printemps

*

Măr înflorit / Pommier fleuri

În hlamida-nflorată gătit de sărbătoare
Paré pour la fête d’une chlamyde fleurie

*

Ţărăncuţă / Jeune paysanne

Frumoasă cum e luna pe cerul primăverii
Belle telle la lune dans le ciel de printemps

* 

Poeme într-un vers – Constantin Brâncuşi

Măiastra / L’oiseau bleu

Săgeată arcuită ţintind spre infinit

Une flèche arquée en vol vers l’infini

*

Cocoşul / Le coq

În zori îşi strigă cântul spre soare de trei ori

 À l’aube il lance son chant trois fois vers le soleil

*

Ţestoasa zburătoare / La tortue volante

O biata târâtoare se-avântă-n zbor înalt

Une pauvre bête rampante s’élance vers les hauteurs

* 

Tăcerea / Le silence

Ion Pillat

Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,
mă prinde pitulată nemişcarea;
dar pier, cu glasul tare de mă ceri.

Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,
la iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
în jurul lămpii aţipesc pe vatră,
și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.


Le silence

Je descends sur le champ en même temps que la nuit,
je suis partout sans être nulle part,
l’immobilité me surprend caché ;
mais si tu m’appelles à haute voix, je disparais.

Les coqs me déchirent, les chiens aboient après moi,
à l’étang je joue avec la pleine lune dans les roseaux,
autour de la lampe je m’assoupis près de l’âtre,
et le village dort en moi comme dans le duvet.

Traduction en français : Virginia Popescu