Primăvara în poeme într-un vers

Înălţare / Elévation

În copacii golaşi vântul ridică seva
Dans les arbres dénudés le vent fait monter la sève

DSCN1244

*

Mugur / Bourgeon

Din crisalida verde un flutur stă să zboare
Depuis une chrysalide verte un papillon s’envole

*

Cărarea / Le sentier

Cotind prin iarba tunsă se pierde-n primăvară
Cotoyant l’herbe tondue il se perd dans le printemps

DSCN3137

 

Continuă lectura

Dumneata

Marin Sorescu

Dumneata

,, Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele, Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor, Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo, Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc, Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere, Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe, Aşa ca putregaiul. ,,Bună seara.” Ăla nu-i răspunde. ,,N-o fi auzit”, se gândeşte Grigore, ,,Bună seara”, zice iar. Continuă lectura

Poeme într-un vers – Constantin Brâncuşi

Măiastra / L’oiseau bleu

Săgeată arcuită ţintind spre infinit

L'oiseau en espace

Une flèche arquée en vol vers l’infini

*

Cocoşul / Le coq

În zori îşi strigă cântul spre soare de trei ori

Cocosul À l’aube il lance son chant trois fois vers le soleil

*

Ţestoasa zburătoare / La tortue volante

O biata târâtoare se-avântă-n zbor înalt
Testoasa
Une pauvre bête rampante s’élance vers les hauteurs

Continuă lectura

Îmbrăţişarea

Nichita Stănescu

Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-odată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.

Oh, ne-am azvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora,  lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez  în braţe,
aşa cum ţin trupul copilăriei,  în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

 * Continuă lectura

La révolte absurde

Sisif

La révolte absurde

« Je me révolte, donc nous sommes » **

Du haut de la montagne le vieux Sisyphe suit de ses yeux pensifs sa malédiction qui roule bruyamment.
„Va-t-en, maudit !” crie-t-il au rocher… Il est tant de mépris sublime dans son regard…
Combien de fois, ainsi, après l’effort, a-t-il pu respirer librement ?
Là-haut, par ses pensées, pétrifié lui-même, absurde, magnifique, il est devenu rocher.
Sur son épaule et dans ses paumes durcies son rocher aujourd’hui lui a semblé plus lourd.
À peine a-t-il pu le soulever et trois fois il a trébuché.
Par bonheur, une biche apprivoisée a léché délicatement la sueur ruisselant sur son visage…
En ce moment, il se sent libre, libre de penser à son destin.
Il a gagné la liberté de parole, il a son franc-parler, il dit aux dieux leurs quatre vérités sans les épargner et sans ménagement.

Continuă lectura

Lumière, plus de lumière !

(Mehr Licht – Goethe)

Dans l’obscurité qui m’entoure,
Les ténèbres crient leur douleur:
“Lumière, que la lumière soit faite,
plus de lumière !
Que la seconde reprenne son vol!”
Je n’ai pas su en jouir pleinement,
et à présent, quand tu veux me la ravir,
me laisser seule dans l’obscurité de la nuit,
rends-moi l’instant éphémère
de ton diadème infini, mon Dieu!
Fais-moi lumière,
que je prenne mon vol envers toi!
Lumière, lumière, plus de lumière pour moi!”

Sabin Bălaşa – Peinture murale – L’Université Al. Ioan Cuza – Jassy

Versiune româneasca :

Mai multă lumină!

Pierderea de sine – poeme într-un vers / La perte de soi – poèmes en un vers (2)

Pegas /  Pégase

De-ai fi cu mine-acum, am cuceri Olimpul.

Si tu étais avec moi maintenant, nous conquerrions l’Olympe.

 

Apus / Coucher de soleil

Apusul e cortina ce-ascunde stelele.

Le coucher est le rideau  qui cache les étoiles.

 

Măsură /Mesure

Măsura dorului în dragoste se vede.

C’est dans l’amour qu’on voit la mesure du désir,

 

Nichita  Stănescu/ Nichita  Stănescu

Cu dalta, sculptorul aripile ţi-a frânt.

De son ciseau, le sculpteur a brisé ses ailes.

 

Cântec fără glas /Chanson sans paroles

 A inimii zvâcnire, un cântec fără glas.

Le sursaut du cœur, une chanson sans paroles.

  Continuă lectura