AMPRENTE – Maria Tirenescu

amprente

La editura PIM, Iaşi a apărut cartea de poeme haiku  « Amprente » a Mariei Tirenescu.

Lectura volumului ne oferă o incursiune în universul poetic al autoarei, văzut prin prisma anotimpurilor unei vieţi dedicate observaţiei lumii înconjurătoare.
Titlul este foarte sugestiv, punând accentul pe trecerea inexorabilă a timpului care-şi lasă amprenta asupra naturii şi a oamenilor. Autoarea face o selecţie riguroasă a celor mai bune poeme scrise de-a lungul anilor, majoritatea premiate la diferite concursuri naţionale şi internaţionale.

Continuarea

Carnac … o lume de piatră – Carnac … un monde de pierre

Încremenire / Immobilité

Cetate împietrită sub norii plutitori
Cité pétrifiée sous les nuages flottants

DSCN4338

Somn milenar / Sommeil millénaire

Şiraguri lungi de pietre sub care doarme timpul
Longues files de pierres sous lesquelles dort le temps

DSCN4324

 

Continuarea

Dialogurile lui Platon cu câinele său, Plotin (3)

(Rafael : Şcoala ateniană– 1509-10)

*

PARODIE FILOSOFICĂ

Dialog III

“Spune-mi, câinele meu iubit,
Ce studiezi în prezent?”

“Încerc să învăţ mersul pe frânghie.
Nu e deloc uşor şi ştiu
Că la capătul frânghiei
Mă aşteaptă sau juvăţul
Sau Supracâinele.
Dar dorinţa de a mă depăşi
E atât de mare, încât sper să reuşesc.”

“Spune-mi, câinele meu iubit,
La ce lucrezi în prezent?”

“Am în cap mai multe lucrări,
Pe care vreau să le definitivez:
“Ecce canem”, în care vreau
Să mă prezint aşa cum sunt eu:
Un câine printre câini,
“Mondo cane, dincolo de bine şi rău”,
“Lumea canină ca voinţă a puterii de reprezentare prin lătrat”, şi capodopera creaţiei mele,
“Aşa lătrat-am eu, câinele tău.”

“Magistral, câinele meu iubit,
Dar când ai atâta timp
Ca să-ţi aşterni toate ideile tale?”

“Marile idei îmi vin
Când îmi rod oasele şi când mă puric.
Cât despre scris, am o haită de secretare,
Care abia aşteaptă să latru,
Ca să mă servească şi să înceapă treaba.”

Daimonul meu către mine

Nichita Stănescu

 

Daimonul meu către mine

Vine focul, îmi zise, fii atent vine focul
şi-o să vezi cu ochii pietrele înmuindu-se
şi pe caprele negre de stâncă înecându-se
în moalele stâncii.
Marea, pe dânsa chiar o s-o vezi
suptă de fluviu şi pe acesta
supt de râuri şi pe acestea
supte de izvoare şi pe ele
absorbite de setea unei făpturi alergând.
Ai să vezi, îmi spuse Daimonul meu, mie,
ai să vezi
cum se usucă peştii
şi cum se împuţesc balenele
cum se evaporă meduzele,
căci îţi zic ţie, vine focul, mă auzi?  Continuarea