Astăzi ne despărţim

Ştefan Augustin Doinaş

Astăzi ne despărţim

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Continuarea

Pasărea Phoenix – L’Oiseau Phoenix

petru-cretia

Petru Creţia

Pasărea Phoenix (Fragmente)

Sunt o întruchipare a ceva
La care gândul nu ajunge
Decât pierzându-se pe drum
Şi suferind de năzuinţa lui pustie
Şi târzie.

De purpură şi de cenuşă pasăre sunt
Şi numele meu între stele
Este Pasărea Phoenix.
Mor învinsă de povara gândului,
De povara iubirii ;

Mă regăsesc apoi, din nou uşoară
Ca un fulger,
În aceleaşi cercuri ale lumii,
Alta, alta,
De fiecare dată alta,
În uimire de sine
Aceeaşi.

Continuarea

Mai multă lumină!

(Mehr Licht  – Pentru Goethe)

În întunericul din mine, tenebrele-şi ţipă durerea:
“Lumină, să fie lumină!
Mai multă, mai multă lumină!
Şi clipa să curgă senină!
N-am ştiut să mă bucur de ea.
Şi-acum, când vrei să mi-o iei, să mă laşi în întuneric,
Redă-mi clipa efemeră din cununa infinitului tău, Doamne!
Şi fă-mă lumină!
Să zbor, să plutesc înspre tine!
Lumină, lumină, mai multă, mai multă lumină! »

*

Versiunea franceză :

Lumière, plus de lumière

Mărin Sorescu n-a existat (1)

Epopee eroi-comică
|
(Încercare de reconstituire a personalităţii poetului, plecând de la opera sa)

Variantă 1

Marin Sorescu

Mărin Sorescu n-a existat.
A existat doar o literă desprinsă din soare,
picată ca un meteor în mare.
În Marea cea Neagră,
de unde, cu aproape un secol mai devreme,
Dumnezeul geniului îl sorbise pe Eminescu.
Ieşind la mal ud leoarcă,
Mărin a văzut că pe meleagurile astea era multă lumină
şi mai ales, că putea servi o cafea amară.
În căutare de locuri noi, a luat-o la picior ca apostolii.
Pe drum, s-a întâlnit cu Flămânzilă, Setilă, Ochilă,
cu Feţi-Frumoşi şi Cosânzene
care l-au învăţat să joace şah, popice,
şi alte jocuri şi jucării,
de crăpau mâţele de râs când îl vedeau.  Continuarea