Dialogurile lui Platon cu câinele său, Plotin (3)

(Rafael : Şcoala ateniană– 1509-10)

*

PARODIE FILOSOFICĂ

Dialog III

“Spune-mi, câinele meu iubit,
Ce studiezi în prezent?”

“Încerc să învăţ mersul pe frânghie.
Nu e deloc uşor şi ştiu
Că la capătul frânghiei
Mă aşteaptă sau juvăţul
Sau Supracâinele.
Dar dorinţa de a mă depăşi
E atât de mare, încât sper să reuşesc.”

“Spune-mi, câinele meu iubit,
La ce lucrezi în prezent?”

“Am în cap mai multe lucrări,
Pe care vreau să le definitivez:
“Ecce canem”, în care vreau
Să mă prezint aşa cum sunt eu:
Un câine printre câini,
“Mondo cane, dincolo de bine şi rău”,
“Lumea canină ca voinţă a puterii de reprezentare prin lătrat”, şi capodopera creaţiei mele,
“Aşa lătrat-am eu, câinele tău.”

“Magistral, câinele meu iubit,
Dar când ai atâta timp
Ca să-ţi aşterni toate ideile tale?”

“Marile idei îmi vin
Când îmi rod oasele şi când mă puric.
Cât despre scris, am o haită de secretare,
Care abia aşteaptă să latru,
Ca să mă servească şi să înceapă treaba.”

Chemins croisés : anthologie francophone de haïbun

Le haïbun, défini comme un genre littéraire mêlant prose et haïku, a connu au cours des siècles différentes évolutions et écoles. L’Occident, qui l’a approché entre autres à la faveur des traductions faites du japonais, s’est découvert un certain goût pour le genre, dès les années 1990 dans la sphère anglophone, plus tard dans la sphère francophone.
Avec l’anthologie de haïbun, Chemins croisés, l’Association francophone des auteurs de haïbun (AFAH), L’étroit chemin, réunit 51 haïbun en français de 51 auteur(e)s différentes représentant sept nationalités : Belgique, Bulgarie, Canada, France, Roumanie, Suisse et Tunisie. Devenu une réalité tangible, le haïbun francophone existe bel et bien désormais.
(Quatrième de couverture)

Chemins croisés

***

Impressionnée par les célèbres jardins de Claude Monet à Giverny que j’ai visités en été 2010, j’ai écrit un haïbun, publié dans la revue Ploc. M. Olivier Walter l’a sélectionné pour la présente anthologie. J’ai accepté avec plaisir de contribuer à ce volume, étant la seule représentante de la Roumanie.
Voici quelques extraits de ce haïbun:  Continuarea

Eu cred în minuni

inceputul lumiiDragă prietene, am tot amânat să-mi torc firul amintirilor, dar iată că în cele din urmă, m-am hotărât să le scot la lumină din adâncul sufletului şi timpului.
Astăzi mi-am luat inima-n dinţi, după numeroase ezitări,
să le îmbrac în hainele sărăcăciose ale cuvintelor, încercând să le redau prospeţimea şi strălucirea de altădată.
Cred că aş putea să spun şi eu precum Brâncuşi, respectând desigur, distanţele:
« Viaţa mea nu a fost decât un şir de minuni ».
Şi prima mare minune a fost venirea mea pe lume.
Când aveam doar câţiva ani, o surprindeam adesea pe mama uitându-se lung la mine.  Continuarea

LUNA – poeme într-un vers / LUNE – poèmes en un vers

Luna parfumată / Lune parfumée / Fragrant moon

În noapte, luna-mbracă petale de cireş.

Dans la nuit, la lune s’habille de fleurs de cerisier.

In the night, the moon dressed with cherry blossom flowers.

Cherry Blossoms and Moon

(Terasaki Kôgyô Unmounted : Cherry Blossoms and Moon )

*

O umbră de lumină / Une ombre lumineuse / A light shadow

Prin munţi colindă luna, rătăcitoare umbră.

La lune, ombre errante, se balade dans les montagnes

The moon, wandering shadow, strolls over the mountains.

Landscape in Moonlight

(Nagasawa Rosetsu (1755-1799) : Landscape in Moonlight)

*

Discreţie / Discrétion / Discretion

Prin crengi întunecate, uşor, ea se strecoară.

Parmi les branches sombres, elle glisse lentement.

Among the gloomy branches, she slowly slips away.

Moonlight in the Woods

(Moonlight in the Woods Yokoyama Taikan Japanese, about 1904–1905)

Continuarea

Dernière nuit de Sardanapal

Derniers sonnets imaginaires de Baudelaire

(Sonnet 2)

(Inspiré par le tableau de Delacroix : La mort de Sardanapal, 1827)
(Acrostiche)

*

Dans son lit de débauche, le roi sourit tristement.
Est-il las, ou simplement désabusé?
Rien n’éclaire plus son visage inconsolé.
Ni même les femmes voluptueuses aux seins palpitants,

Implorant un seul regard bienveillant
Et un souris sur ses lèvres dédaigneuses.
Rien ne fait briller sa figure mystérieuse.
Ennuyé, il fixe son regard vaguement,

Ne voulant plus voir ce troupeau obéissant,
Uni par la luxure, l’orgie et le vice.
Il vit tout à coup la main de la justice

Tracer sur le mur ces trois mots, flamboyant
De colère: MANE, THECEL, PHARES!
SARDANAPAL y vit sa fin avec tristesse.

*

Versiune românească :

Ultima noapte a lui Sardanapal

ascunde-te lângă mine

Liviu Ofileanu

ascunde-te lângă mine

ştiu că te-ai ascuns după copacul acela de plumb
o ciocârlie cu penele la zi
îmi place să merg cu tine pe fruntea oraşului
să numărăm acoperişurile galbene şi roşii

uite găinile scăpate din fabrica de conserve
le îneacă fumul de pipă al norilor storşi de tristeţi
şi din această sticlă goală se-aude o muzică lentă
e vocea mării retrasă între pulpele tale

o să ne fulgere cerul acestei veri
eşti acolo după frunza verde zimţată
ba nu acum Tu eşti acolo între orhideele negre
un trandafir cu spinii otrăviţi în cerneala ochilor

*

Continuarea