Arhive

Nemilos de  târziu / Impitoyablement tard

Ioan Mugurel Sasu

Un cântec de lebădă aud uneori
Seara-l aud, ba chiar și în zori,
Eu notele-i triste nu voi să-i ascult,
Dar știu că exista de mult mai demult.

Se aude în jur când e larmă,
Când zgomotul lumii liniștea-mi sfarmă,
Se aude când fruntea căzută pe pumn
Speranță așteaptă și de mult și acum.

Iubirea îl cântă în suflet zidită,
Doar sieși șoptită, în clipa venită,
Vai, mult prea târziu.

(Din volumul –Lumina toamnelor târzii)

Impitoyablement tard

J’entends parfois un chant de cygne
Je l’entends le soir et même à l’aube,
Ses tristes notes, je ne veux pas les écouter,
Mais je sais qu’il existe depuis plus qu’une éternité.

On l’entend aux alentours quand il y a du vacarme,
Quand l’agitation du monde détruit mon calme
On l’entend quand, le front appuyé sur mon poing
Attend l’espoir de jadis et celui du présent.

L’amour emmuré dans l’âme l’entonne,
Seulement à soi-même murmuré,
Hélas, au moment beaucoup trop tard arrivé.

Photo&Traduction en français : Virginia Popescu

(Du volume – La lumière des automnes tardifs)


Escadrila de fluturi


Dumitru Radu

Pentru P., în amintirea unor amiezi de vară

ninse cu fluturi…

Totdeauna şi acum dspărţite

doar de o aripă de fluture.

                           Gheorghe Tomozei

O floare fulguită

se-ntoarce iar pe ram?

E-un fluture zburînd

Arakida Moritake

De pe fila-ntoarsă

cade-o margaretă –

surîd unui timp

Ridicată din iarbă

escadrila de fluturi

se pierde în crîng

Sub fereastra ta

anul acesta

mai mulţi toporaşi

pe-asfalt, lîngă

staţia de benzină

picturi abstracte

boare de-april

prin părul nepotului –

bunica surîde

În mijlocul bălţii

fluturi şi fluturi

în razele amurgului

Hokushi

Vederea primită

aduce cu ea

miresme din Bucegi

Soare cu dinţi –

pe fereastra-ngheţată

Calea Lactee

Forsiţia

îngălbenind parcul –

primăvara-i aproape

se lasă seara –

cîţiva nori Cirus

şi nicio pasăre

început de toamnă –

peste miriştea goală

un stol risipit

Rană zburătoare

Gheorghe Tomozei

Lîng-un McDonald’s

nişte vrăbii se bat

pe-un rest de pizza

jocul de-a indienii –

o săgeată sparge

geamul cancelariei

nişte ciulini

în bătaia vîntului –

badigarzii cărării

jgheabul de bambus –

picătura de apă

se preface-n timp

colocviu haiku –

pe mapa cu adrese

cîteva frunze

fluturele

adormit pe marele clopot

al templului

Yosa Busonµ

Toţi privesc eclipsa –

cu paşi egali orbul

îşi vede de drum

zori la fereastră –

scrumiera plină

foaia tot goală

peste cîmpie

se ridică ceaţa –

cîntecul mierlei

toaca a tăcut –

o talangă se pierde

undeva prin iarbă

toamnă tîrzie –

iedera acoperă

un zid în ruină

carte cu foi de aer

Gheorghe Tomozei

Hoinar fără ţintă –

cărarea mă poartă

spre lunca cu sălcii

linişti de seară –

prin desenul perdelei

discret, Luceafărul

se face mai frig –

pe poarta închisă

ultima frunză

între cer şi pămînt

fulgi mari cad leneş

peste oameni şi străzi

gata de drum –

deasupra cabanei

ultimele stele

un fluture alb

printre garoafe:

vreun duh?

Masaoka Shiki

prima ninsoare –

în coşul florăresei

cartofi şi o bere

toneta cu îngheţată –

copilu-şi scotoceşte

zadarnic buzunarele

de la fereastră

miros de ardei copt –

seară de toamnă

amiază de vară –

verdele salciei

în verdele gîrlei

răcoarea dimineţii –

din cînd în cînd vîntul

învie cîteo frunză

aşa sărută el: bătînd din aripi

Gheorghe Tomozei


lîngă bordură

prin frunzişul adunat

se mişcă ceva

ninge liniştit –

în casă un copil

visează la zmeie

Hanul Ancuţei –

vin nou în ulcele

unde-or fi haiducii?

Lîngă Altair

înc-o nouă stea?

becul macaralei

GIVERNY – Un coin de paradis

La voiture roule vite le long du chemin qui conduit vers le village de Giverny.
Mon coeur sursaute déjà à l’idée de voir en réalité les célèbres jardins et la maison du peintre Claude Monet.

À l’entrée de la propriété, on fait la queue parmi la foule de visiteurs.
On réussit enfin à se procurer des billets et à franchir le seuil, foulant la terre promise.

Une cascade florale d’une richesse inouïe nous accueille dès l’abord.
C’est une mer de fleurs de toutes espèces, cultivées dans une harmonie qui enchante le regard, l’odorat et l’esprit. Les guirlandes de roses montent gracieusement formant des arcades savamment implantées dans le sol fécond de ce jardin paradisiaque.
Cependant, il ne s’agit pas d’un jardin à la française, aux parterres disposés symétriquement.
Les fleurs de ce jardin sont disposées en fonction de leurs couleurs, dans un apparent désordre qui les laisse libres de pousser sans aucune contrainte sous la lumière d’un soleil généreux.


Rosiers grimpants –
le regard ravi
monte vers le ciel

La maison rose aux volets verts est couverte d’une végétation luxuriante: vigne vierge, glycines, roses de toutes sortes, de toutes les couleurs.


Méridienne –
nid de fraîcheur
caché par la verdure

Un sentiment de piété s’empare de moi en entrant à l’intérieur de ce sanctuaire, surgi comme par miracle parmi les jardins.

La maison est un modèle de confort, de bon goût, d’élégance et de raffinement.
Chaque meuble, chaque objet garde encore l’empreinte du grand peintre.
De blanches dentelles couvrent les lits somptueux des chambres à coucher, une impressionnante batterie de cuivres parfaitement astiqués s’accorde avec le carrelage rouge brillant et les motifs bleu cobalt dans la cuisine.
Deux argentiers cauchois exposent des faïences bleues de Rouen, de Delft, de Chine, du Japon et de Rottembourg.

Âme de l’artiste–
reflets de lumière
irisations infinies

Mais ce qui m’impressionne, c’est la riche collection d’estampes japonaises couvrant les murs.
Représentation de l‘éphémère, de l’instant qui passe, ce « Monde flottant » ( Uky Yo), me transporte soudain dans ce pays du Soleil Levant qui semble avoir éclairé les toiles de Monet. C’est justement cette sensation visuelle fulgurante de l’instant que le peintre impressionniste a surprise dans ses tableaux . Continuă lectura

Tăcerea  / Le silence

Ion Pillat

Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,
mă prinde pitulată nemişcarea;
dar pier, cu glasul tare de mă ceri.

Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,
la iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
în jurul lămpii aţipesc pe vatră,
și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.


Le silence

Je descends sur le champ en même temps que la nuit,
je suis partout sans être nulle part,
l’immobilité me surprend caché ;
mais si tu m’appelles à haute voix, je disparais.


Les coqs me déchirent, les chiens aboient après moi,
à l’étang je joue avec la pleine lune dans les roseaux,
autour de la lampe je m’assoupis près de l’âtre,
et le village dort en moi comme dans le duvet.

Traduction en français : Virginia Popescu

STRASBOURG – TÂRGUL DE CRĂCIUN

Instalată la fereastra avionului Boeing, urmăresc cu privirea luminile Bucureştiului pâlpâind în noapte.

din înălţime
pământul împodobit
de sărbătoare

DSCN6943a

Peste câteva momente, o perdea groasă de nori acoperă priveliştea fascinantă a jocului de lumini. Mă sprijin de spătarul scaunului, închid ochii şi-mi las gândul să zboare…
Prietenii mei din Franţa mi-au pregătit o mare surpriză : vom merge să vizităm oraşul Strasbourg, cu celebrul târg de Crăciun, unul din cele mai vechi din Europa…

Nici nu ştiu cum au trecut cele câteva zile dinaintea plecării spre Strasbourg. La meteo se anunţă ploaie, dar nimic nu ne poate opri din drum. Când ajungem la Strasbourg e deja noapte.
A doua zi, surpriză !

zori de zi la geam –
pe capota maşinii
un strat gros de nea

Continuă lectura

Primăvara în poeme într-un vers

PHOENIX

Înălţare / Elévation

În copacii golaşi vântul ridică seva
Dans les arbres dénudés le vent fait monter la sève

DSCN1244

*

Mugur / Bourgeon

Din crisalida verde un flutur stă să zboare
Depuis une chrysalide verte un papillon s’envole

*

Cărarea / Le sentier

Cotind prin iarba tunsă se pierde-n primăvară
Cotoyant l’herbe tondue il se perd dans le printemps

DSCN3137

Vezi articolul original 187 de cuvinte mai mult