Arhive

Merii în floare – Haibun

Merii în floare – Haibun

După câteva zile ploioase, iată în sfârşit soarele. Gazda noastră de la Bacău ne-a pregătit o surpriză: să vizitam muzeul George Enescu de la Teşcani. Ajungem după amiază. Suntem printre ultimii vizitatori. O alee largă ne conduce spre clădirea muzeului. La intrare ne întâmpină acordurile Poemei române.
O ascultăm în timp ce urmărim explicaţiile ghidului. Într-o vitrină putem admira celebra vioară Stradivarius, iar în camera alăturată pianul la care cânta compozitorul şi interpretul George Enescu. Vizita terminată, ne îndreptăm în tăcere spre ieşire pentru a merge spre parcul cu arbori seculari care înconjoară clădirea.
De la primii paşi, ai impresia că intri într-o altă lume : stejarii şi castanii care ne primesc sub bolţile lor uriaşe, liniştea adâncă întreruptă din când în când de trilurile unei mierle, iarba de un verde crud care creşte aici în voie, toate acestea ne poartă cu gândul spre universul primordial, neatins de piciorul omului. Din pământul reavăn urcă un miros proaspăt, îmbătător de primăvară. Deodată o dantelărie albă îmi atrage privirile. Mă apropii şi-mi dau seama că sunt zeci de meri înfloriţi, ale căror crengi coboară până la pământ. Albul florilor mă duce cu gândul la natura paradisiacă, la puritatea absolută dinaintea păcatului originar.
Ai zice că florile cresc din iarbă. Sunt meri bătrâni, cu scoarţa crăpată dar plini de flori de un alb gingaş. Mi-l închipui pe marele muzician plimbându-se primăvara printre florile de măr, mângâindu-le în treacăt cu privirea, apoi îmbătat de mirosul lor, ascultând cu urechea inimii vibraţiile lor albe purtate de vânt…
Şi poate că într-o zi de primăvară, privind cu ochii visători spre parcul din faţa casei şi-a spus şi el în gând

Merii în floare –
am totul dinainte
pe masa goală

Haibun&Foto: Virginia Popescu
Haiku : Şerban Codrin

STRASBOURG – TÂRGUL DE CRĂCIUN

Instalată la fereastra avionului Boeing, urmăresc cu privirea luminile Bucureştiului pâlpâind în noapte.

din înălţime
pământul împodobit
de sărbătoare

DSCN6943a

Peste câteva momente, o perdea groasă de nori acoperă priveliştea fascinantă a jocului de lumini. Mă sprijin de spătarul scaunului, închid ochii şi-mi las gândul să zboare…
Prietenii mei din Franţa mi-au pregătit o mare surpriză : vom merge să vizităm oraşul Strasbourg, cu celebrul târg de Crăciun, unul din cele mai vechi din Europa…

Nici nu ştiu cum au trecut cele câteva zile dinaintea plecării spre Strasbourg. La meteo se anunţă ploaie, dar nimic nu ne poate opri din drum. Când ajungem la Strasbourg e deja noapte.
A doua zi, surpriză !

zori de zi la geam –
pe capota maşinii
un strat gros de nea

Continuă lectura

GIVERNY – Un coin de paradis

La voiture roule vite le long du chemin qui conduit vers le village de Giverny.
Mon coeur sursaute déjà à l’idée de voir en réalité les célèbres jardins et la maison du peintre Claude Monet.

À l’entrée de la propriété, on fait la queue parmi la foule de visiteurs.
On réussit enfin à se procurer des billets et à franchir le seuil, foulant la terre promise.

Une cascade florale d’une richesse inouïe nous accueille dès l’abord.
C’est une mer de fleurs de toutes espèces, cultivées dans une harmonie qui enchante le regard, l’odorat et l’esprit. Les guirlandes de roses montent gracieusement formant des arcades savamment implantées dans le sol fécond de ce jardin paradisiaque.
Cependant, il ne s’agit pas d’un jardin à la française, aux parterres disposés symétriquement.
Les fleurs de ce jardin sont disposées en fonction de leurs couleurs, dans un apparent désordre qui les laisse libres de pousser sans aucune contrainte sous la lumière d’un soleil généreux.


Rosiers grimpants –
le regard ravi
monte vers le ciel

La maison rose aux volets verts est couverte d’une végétation luxuriante: vigne vierge, glycines, roses de toutes sortes, de toutes les couleurs.


Méridienne –
nid de fraîcheur
caché par la verdure

Un sentiment de piété s’empare de moi en entrant à l’intérieur de ce sanctuaire, surgi comme par miracle parmi les jardins.

La maison est un modèle de confort, de bon goût, d’élégance et de raffinement.
Chaque meuble, chaque objet garde encore l’empreinte du grand peintre.
De blanches dentelles couvrent les lits somptueux des chambres à coucher, une impressionnante batterie de cuivres parfaitement astiqués s’accorde avec le carrelage rouge brillant et les motifs bleu cobalt dans la cuisine.
Deux argentiers cauchois exposent des faïences bleues de Rouen, de Delft, de Chine, du Japon et de Rottembourg.

Âme de l’artiste–
reflets de lumière
irisations infinies

Mais ce qui m’impressionne, c’est la riche collection d’estampes japonaises couvrant les murs.
Représentation de l‘éphémère, de l’instant qui passe, ce « Monde flottant » ( Uky Yo), me transporte soudain dans ce pays du Soleil Levant qui semble avoir éclairé les toiles de Monet. C’est justement cette sensation visuelle fulgurante de l’instant que le peintre impressionniste a surprise dans ses tableaux . Continuă lectura

Weekend Meditation #95 Quest for a new masterpiece … sunflowers

The Sunflower
Every morning she waits for him. She has the secret feeling he is her destiny and she says to herself to be brave and raise her eyes to him. Unfortunately she is very shy. She thinks she isn’t too beautiful for him. There are so many bright and fragrant flowers in the fields. Will he deign to look at her from his blue empire?
He is the king of the heavens, with a shining gold crown of beams around his head. As for her, she is a poor flower attached to the ground.
While these thoughts go through her mind she feels a warm caress on her head and she hears a serene voice telling her :
“Beautiful flower, why don’t you raise your eyes to look at me?”
Slowly, she is raising her eyes filled with morning dew and she feels his loving look upon her face. They remain like this for a long time, getting lost one in another.
morning dew –
caressed by the first beams
the sunflower


Photo&Haibun : Virginia Popescu

Carpe diem – Weekend Meditation #95 Quest for a new masterpiece … sunflowers

Summer Love … extreme haibun

Summer love

A few years ago I had the opportunity to visit the famous Chenonceau Castle in the Loire Valley, also called the castle of the ladies. This magnificent castle recalls the love story between Henri ll and Diane de Poitiers. Highly educated and of great beauty she was for 25 years the most powerful woman in France, even above the queen Catherine de’ Medici. Taking her name from Diane the goddess of the hunt, she wanted to look like her in everything.
Visiting the beautiful castle and walking through the large forests which surround it I tried to imagine this love story of a resplendent time.

Chenonceau castle –
the sound of Diana’s footsteps
can still be heard

Photo&Haibun : Virginia Popescu


Carpe diem – Summer Love … extreme haibun

Weekend Meditation #89 Extreme Haibun … rain

The rain

It was very hot that summer day. The earth was dry and burning.
But in the afternoon some clouds appeared at the horizon and the wind began to blow. In a minute the sky was covered with murky clouds. A lightning crossed the sky followed by a long thunder.
The nature was waiting… First some raindrops touched the ground, but suddenly a warm downpour fell from the sky.

Generous rain –
thirsty earth drinking
heavenly tears


Photo&Haibun : Virginia Popescu

Carpe diem : Weekend Meditation #89 Extreme Haibun … rain

Weekend meditation – Poetry Archive (5) … loneliness or emptiness

Loneliness – this word reminds me the little prince that I dearly love. He feels alone and leaves his little planet in search of friends.
Arrived on the earth, he makes two friends (the fox and the author), but
finally he decides to return on his asteroid because he feels responsible for his rose. A real lesson of responsibility, I could say.
But I also remember the words of the snake :
“One can be lonely when you’re among people, too”. I think these words contain a great truth.
I often feel alone myself among people when I don’t find mutual understanding. That’s why I prefer the solitude or the refuge in literature or music. Reading a good poem or listening to a good piece of music is a real support for a lonely heart.
And to finish I give you a beautiful text from a Romanian writer:
“ Under the embers of the moon the lake is sleeping.
A white swan floats smoothly and majestically. Behind it the water shivers…
The solitary bird passes so peacefully, so quietly that a thought comes to my mind : why our souls don’ t retain the same serenity when they pass through life ?”
(Traian Demetrescu – The swan)

Solitary swan
floating soundlessly –
calm twilight

*

Desert park –
walking in the night
with an empty mind

 

Carpe diem – Poetry Archive (5) … loneliness or emptiness

Cetatea Alba Carolina

După o călătorie lungă şi obositoare cu trenul, iată-ne la Alba Iulia, oraşul marii Uniri, centrul Renaşterii şi al umanismului ardelean. Ajungem târziu la hotel, urcăm în camera rezervată, unde ne aşteaptă paturile îmbietoare.
Dimineaţa, un soare vesel luceşte pe bolta de un albastru intens.

O pornim spre vestita cetate Alba Carolina.

Alba Iulia 1

forfota zilei –
doar statuile pe-alei
în contemplare

În drum, trecem pe lângă lupoaica cu cei doi copii, Romulus şi Remus. Este simbolul originii Cetăţii Alba Carolina, fost castru roman.

Alba Iulia 02

urcată pe soclu
lupoaica ne priveşte
îngăduitoare

Dincolo de parc drumul suie către Cetate.
Ne oprim în faţa primei porţi care are forma unui arc de triumf monumental.
În partea superioară, pe un piedestal, stă stema Austriei, încadrată de statuile zeu lui Marte şi a zeiţei Venus.

Alba Iulia 03

zeii tutelari –
păzind cu străşnicie
poarta cetăţii

Pe ambele faţade ale porţii se află patru basoreliefuri cu scene mitologice.
Dincolo de poartă, privirile ne sunt atrase de un obelisc monumental, foarte înalt, realizat din granit.  Continuă lectura