Arhive

Revue Haiku Canada – octobre 2011

L’EAU

(haïkus réunis par Micheline Beaudry)

*

refroidi
par la pluie
son baiser d’adieu

răcit
de ploaia torenţială –
sărutul de adio

Virginia Popescu

Anunțuri

Revue Haiku Canada Volume 4, Number 2

Une sélection de haïkus francophones, réunis par Micheline Beaudry, est présentée à chaque numéro.

Midi en plein champ –
un cheval au loin
broutant son ombre

Virginia Popescu, Roumanie

Un choix toujours difficile à expliquer.
J’ai retenu ce haiku pour le côté inattendu d’une scène apparemment banale.
Une description trop simple pourrait conclure rapidement un lecteur peu attentif.
Mais prenons notre temps. ‘Midi en plein champ’. L’ambiance est évoquée. Nous devons nous appuyer sur celle-ci pour créer dans notre imaginaire le décor : nous avons chaud. Il est midi. Le soleil est au zénith. Les ombres rares. De toutes façons, comment voulez-vous trouver de l’ombre en plein champ ?Là-bas, au loin, nous apercevons un cheval. Dans les prés. En plein midi. Sans un arbre alentour. Il broute. Il broute son ombre; A midi…il broute son ombre à midi. Ce n’est pas possible ! Il n’y a pas d’ombre à midi, c’est bien connu. Alors ?
Alors le lecteur doit comprendre que la poétesse cherche simplement à l’interpeller. Charge à lui d’interpréter. Est-ce que le cheval broute son ombre parce qu’en raison de l’heure de la journée, l’ombre est vraiment petite ? Est-ce que le cheval a si peu à manger ? Est-ce que…

Micheline Beaudry.

Versiune româneasca :

Revista de haiku din Canada Volumul 4, Nr 2.

O selecţie de haiku-uri francofone, reunite de Micheline Beaudry este prezentată la fiecare număr.

Amiază pe câmp –
în depărtare un cal
păscându-şi umbra

Virginia Popescu, Roumanie

O alegere mereu greu de explicat. L-am reţinut pentru latura neaşteptată a unei scene aparent banale.
O descriere foarte simplă ar putea să ducă la concluzia unui cititor puţin atent.
Dar, să nu ne grăbim.
„Amiază pe câmp”.
Ambianţa este evocată. Trebuie să ne sprijinim pe aceasta pentru a crea în imaginaţia noastră decorul: ne este cald. E prânzul. Soarele este la zenit. Umbrele rare. Cum aţi vrea să găsiţi umbre pe câmp?
În depărtare zărim un cal, pe pajişte.
În plină amiază .Niciun copac în jur. La prânz… îşi paşte umbra . Nu e posibil!
Nu există umbră la prânz. Şi-atunci?
Cititorul trebuie să înţeleagă că poeta încearcă doar să-l interpeleze.
Rămâne ca el să interpreteze.
Calul îşi paşte umbra pentru că la ora prânzului, umbra e într-adevăr mică?
Oare calul are aşa de puţin să mănânce?
Oare…?

Micheline Beaudry