Arhive etichetă | Traduceri literare

Atât de fragedă…

Mihai-Eminescu

Mihai Eminescu

Atât de fragedă…

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și ca un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet pân-în poale
Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc.  Continuă lectura

Reclame

Rondelul rozelor ce mor

Alexandru_Macedonski

Alexandru Macedonski

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine –
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor…
E vremea rozelor ce mor.

*

Versiunea franceză :

Le rondeau des roses qui meurent

C’est le temps des roses qui meurent,
Elles meurent dans les jardins, et meurent en moi-même –
Elles étaient si pleines de vie,
aujourd’hui elles fanent si facilement.

Partout on sent un frisson,
Une tristesse en chacun d’entre nous.
C’est le temps des roses qui meurent –
Elles meurent dans les jardins, et meurent en moi-même.

Sous le crépuscule désolant,
des soupirs s’écoulent en cascade,
Et dans la grande nuit qui vient
Elles penchent leurs fronts tendrement …
C’est le temps des roses qui meurent.

*

Traduction – Virginia Popescu, Nicole Pottier

Ploaie în luna lui Marte

Nichita Stănescu

 

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte

Nicu Alifantis – Ploaie in luna lui marte

  Continuă lectura

Dacă nu cer prea mult

Marin Sorescu

Dacă nu cer prea mult

– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii niste cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj ?

(William Blake : The temptation and fall of Eve)

* Continuă lectura

Primăvară

Lucian Blaga

Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vîntul,
printre ramuri şi pe fire de păianjen
cîntă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurînd de neastîmpărul ce-ţi joacă,
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămînzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă,
după ochii tăi – scăpărătorii –
cari luminoşi, ce-ţi sînt copilo,
nu văd niciodată umbre.

* Continuă lectura

Craii de Curtea Veche (1)

Mateiu_Caragiale

Mateiu Caragiale

Craii de Curtea Veche

 

«Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère …»
Raymond Poincaré

*

Întâmpinarea Crailor

„… au tapis-franc nous étions réunis”
L. Protat

Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi.

Noaptea mă apuca în aşternut. Pierdusem răbojul timpului. Aş fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace.

Aţipii iarăşi, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţă din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mişelul de poştaş găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător.

Continuă lectura

Lebăda

Traian Demetrescu

Traian Demetrescu

Lebăda

Sub jeratecul lunei lacul doarme. O lebădă albă plutește molatec și maiestos. Apa se înfiorează în urma ei…
Singuratica pasere trece așa de liniștită, așa de neturburată, că mă gândesc: de ce sufletele noastre nu păstrează aceeași seninătate în trecerea lor prin viață?

*DSCN5569 Continuă lectura