Arhive etichetă | Traduceri literare

Scară la cer

Marin Sorescu

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scară la cer – zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

* Continuă lectura

Anunțuri

Miraj de iarna

Anatol Baconsky

Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina – clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

Continuă lectura

Plâns de toamnă

Vasile Voiculescu

Plâns de toamnă

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhull aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

*

Continuă lectura

O toamnă va veni

Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ti va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maştera,
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le aşterni peste mormânturile tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

* Continuă lectura

Promenade automnale

Durant cette belle journée d’automne, le doux soleil de septembre brille de ses dernières forces.Me promenant sur le boulevard, je m’arrête tout à coup et je lève les yeux. Projetée sur le ciel d’azur, la couronne d’un châtaignier est remplie de fleurs. C’est un  vrai miracle de voir ces fleurs d’un blanc si frêle parmi les feuilles rouillées.

Feuilles rouillées –
châtaigniers sur le boulevard
remplis de fleurs

Dans le parc central, je m’arrête devant la statue où, depuis  son socle de marbre me regarde d’un air triste le poète aux ailes coupées.
Continuă lectura

Emoţie de toamnă

Nichita Stănescu

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nicu Alifantis : Emoţie de toamnă


* Continuă lectura

Ce bine ar fi – Qu’il serait bon

ioan-gyuri-pascu

Ioan Gyuri Pascu

Ce bine ar fi

Dacă am şti cum e să fii o frunză
Am şti cântecul vântului.
Am şti taina pământului.
Dacă am şti cum e să fii o floare
Am şti să bem lumina soarelui
Şi am cunoaşte taina lui.

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Dacă am şti că răul e doar frica
născută -n mintea omului
am da frâu liber curajului…
Dacă am şti că binele e pacea
i-am spune minţii-n loc să stea
Când glăsuieşte inima.

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Dacă am şti că sufletele-s una,
am şti că una-s oamenii
şi nicio luptă n-ar mai fi…
Dacă am şti cu toţii ce-i iubirea
nicio secundă n-am mai suferi
căci nicio taină n-ar mai fi

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Versiune franceza :

Qu’il serait bon

Si nous savions ce que c’est qu’être feuille
Nous saurions le chant du vent
Nous saurions le mystère de la terre.
Si nous savions ce que c’est qu’être fleur
Nous saurions boire la lumière du soleil
Et nous connaîtrions son mystère.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Si nous savions que le mal n’est que la peur
née dans l’esprit de l’homme
Nous donnerions libre cours au courage…
Si nous savions que le bien c’est la paix
Nous dirions à l’esprit de se taire
Quand le cœur se met à parler.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Si nous savions que nos âmes n’en forment qu’une
Nous saurions que les hommes sont un tout
Et il n’y aurait plus aucun combat…
Si nous savions tous ce qu’est l’amour,
Nous ne souffririons plus un seul instant
Car il n’y aurait plus aucun mystère.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier

Roza din urmă

Ion Pillat

 

Roza din urmă

Cu drag am desluşit-o cea din urmă
În parcul plin de frunze seci,
Mai mândră de-a fi singură, nu turmă :
O roză cu petale reci.

Ascunsă în deplina-i frumuseţe
Sub învelişuri purpurii,
Parc-ar fi vrut în toamnă să mă-nveţe
Că-n moarte chiar poţi înflori.

*

Continuă lectura

Amurg de toamnă

Lucian Blaga

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara –
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

 feuille vigne

*

Continuă lectura

Presimt…

Marin Sorescu

Presimt…

Presimt ca o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
De altfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.

Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.

Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

Deşi, vii prea devreme, tu, dojană…
Şi cui să-ncredintez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?

Continuă lectura