Arhive etichetă | Traduceri literare

O toamnă va veni

Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ti va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maştera,
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le aşterni peste mormânturile tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

* Continuă lectura

Anunțuri

Promenade automnale

Durant cette belle journée d’automne, le doux soleil de septembre brille de ses dernières forces.Me promenant sur le boulevard, je m’arrête tout à coup et je lève les yeux. Projetée sur le ciel d’azur, la couronne d’un châtaignier est remplie de fleurs. C’est un  vrai miracle de voir ces fleurs d’un blanc si frêle parmi les feuilles rouillées.

Feuilles rouillées –
châtaigniers sur le boulevard
remplis de fleurs

Dans le parc central, je m’arrête devant la statue où, depuis  son socle de marbre me regarde d’un air triste le poète aux ailes coupées.
Continuă lectura

Emoţie de toamnă

Nichita Stănescu

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nicu Alifantis : Emoţie de toamnă


* Continuă lectura

Ce bine ar fi – Qu’il serait bon

ioan-gyuri-pascu

Ioan Gyuri Pascu

Ce bine ar fi

Dacă am şti cum e să fii o frunză
Am şti cântecul vântului.
Am şti taina pământului.
Dacă am şti cum e să fii o floare
Am şti să bem lumina soarelui
Şi am cunoaşte taina lui.

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Dacă am şti că răul e doar frica
născută -n mintea omului
am da frâu liber curajului…
Dacă am şti că binele e pacea
i-am spune minţii-n loc să stea
Când glăsuieşte inima.

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Dacă am şti că sufletele-s una,
am şti că una-s oamenii
şi nicio luptă n-ar mai fi…
Dacă am şti cu toţii ce-i iubirea
nicio secundă n-am mai suferi
căci nicio taină n-ar mai fi

Ce liberi am fi
Ce liberi am fi
Ce liberi am fi dacă am şti !

Versiune franceza :

Qu’il serait bon

Si nous savions ce que c’est qu’être feuille
Nous saurions le chant du vent
Nous saurions le mystère de la terre.
Si nous savions ce que c’est qu’être fleur
Nous saurions boire la lumière du soleil
Et nous connaîtrions son mystère.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Si nous savions que le mal n’est que la peur
née dans l’esprit de l’homme
Nous donnerions libre cours au courage…
Si nous savions que le bien c’est la paix
Nous dirions à l’esprit de se taire
Quand le cœur se met à parler.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Si nous savions que nos âmes n’en forment qu’une
Nous saurions que les hommes sont un tout
Et il n’y aurait plus aucun combat…
Si nous savions tous ce qu’est l’amour,
Nous ne souffririons plus un seul instant
Car il n’y aurait plus aucun mystère.

Comme nous serions libres,
Comme nous serions libres
Si nous le savions.

Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier

Roza din urmă

Ion Pillat

 

Roza din urmă

Cu drag am desluşit-o cea din urmă
În parcul plin de frunze seci,
Mai mândră de-a fi singură, nu turmă :
O roză cu petale reci.

Ascunsă în deplina-i frumuseţe
Sub învelişuri purpurii,
Parc-ar fi vrut în toamnă să mă-nveţe
Că-n moarte chiar poţi înflori.

*

Continuă lectura

Amurg de toamnă

Lucian Blaga

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara –
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

 feuille vigne

*

Continuă lectura

Presimt…

Marin Sorescu

Presimt…

Presimt ca o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
De altfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.

Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.

Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

Deşi, vii prea devreme, tu, dojană…
Şi cui să-ncredintez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?

Continuă lectura

De-abia plecaseşi

Tudor Arghezi

De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

 

Continuă lectura

Cântec fără răspuns

Nichita Stănescu

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă de vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare ?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare ?

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră ?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc desunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele ?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
Vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger.

Nicu Alifantis : Cântec fără răspuns

 *  Continuă lectura

Apus de soare… Coucher de soleil…

Antologie româno-franceză de haiku
Anthologie franco-roumaine de haiku
Editura Societăţii Scriitorilor Români
Bucureşti, 2010

La Editura Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti, a apărut în aceste zile Antologia de haiku intitulată „Apus de soare…/ Coucher de soleil…” Antologator este Valentin Nicoliţov, preşedintele Societăţii Române de Haiku din Bucureşti din 2009, redactorul şef al revistei HAIKU.

Titlul acestei antologii, „Apus de soare”, şi-a găsit ecoul în poemul haiku de aici:
Apus de soare –
la plecare umbra ta
ar mai rămâne

Antologatorul le mulţumeşte tuturor celor care au contribuit benevol la realizarea acestei cărţi :
– autorilor (români şi francezi) ;
– traducătorilor şi în mod special doamnelor Virginia Popescu (România) şi Nicole Pottier (Franţa).
Coperta este realizată de Florin Maximiuc.

Cartea are un Motto:
„Poemul meu nu este poem. Când veţi înţelege că poemul meu nu e un poem vom putea vorbi despre poezie.”
Ryokan (1758-1831)
Continuă lectura