Arhive etichetă | Dan Doman

Revista RO KU : număr aniversar Anul Nou 2013

*

nuit de verglas –
glissant sur les touches
les doigts effilés 

Le pouvoir de suggestion du poème me semble très important. Je ne sais rien de l’auteur mais je peux m’imaginer tant de choses, partant des faits prosaïques( le thème pour lequel le poème a été composé était le verglas; l’auteur a compté soigneusement les syllabes, pour être sûr de sa réussite) jusqu’à des faits impondérables (les doigts effilés si adéquats pour un pianiste – mais non pour un organiste qui devrait les avoir plus carrés, comme le disait quelqu’un faisant allusion à Beethoven; mais ici, il faudrait entendre une valse ou un nocturne de Chopin). Certes, le glissement sur les touches a remplacé celui supposé sur le verglas, passant en un seul mouvement de la nature rigoureuse du dehors à l’intérieur spiritualisé, offrant ainsi contraste et continuité et assurant finalement au poème cette grâce et légèreté – karumi – selon les dires des Japonais qui forme le charme du poème.
(Dan Doman). Continuă lectura

Reclame

HAIKU CLUB – August 2013 / Août 2013

Reluăm provocarea din iunie. Veți primi un poem care să vă inspire și pe care va trebui să-l imitați. Să-l luați ca model și să imitați cît mai mult din el. Sau ceea ce vi se pare mai important, mai original, mai de efect.

prix Dan Doman 2012

noapte cu polei –
alunecînd pe clape
mîinile prelungi

Virginia Popescu
(Premiul Dan Doman 2012)

Dan Doman l-a comentat așa:

Puterea de sugestie a poemului mi se pare foarte mare. Nu ştiu nimic despre autor, dar pot să-mi imaginez atîtea, pornind de la lucruri prozaice (tema pentru care a compus poemul era poleiul; autorul sau autoarea, grijulie, a numărat silabele, ca să fie sigură de reuşită), pînă la unele imponderabile (mîinile prelungi, atît de potrivite pentru un pianist – nu şi pentru un organist, care ar trebui să le aibă mai pătrate, cum spunea cineva despre Beethoven; dar aici ar trebui să se audă, probabil, un vals sau o nocturnă de Chopin).
Desigur, alunecarea pe clape a înlocuit-o pe cea presupusă pe polei, trecînd printr-o singura mişcare de la natura aspră de afară la interiorul spiritualizat, oferind contrast şi continuitate, asigurîndu-i, în ultimă instanţă, acea graţie şi uşurinţă, karumi ar spune japonezii, care fac farmecul poemului.

***

Aș adăuga jocul dintre continuitate și diferență. Alunecarea involuntară și dezordonată pe gheață este contrapusă eleganței, stăpînirii lejere și precise a clapelor. Alunecarea este evident un epitet, dar cum ar putea fi numită această abilitate supremă devenită a doua natură.

Nu se poate să nu simți că există o simetrie și între grația cu care s-a depus poleiul și aceea cu care avansează fără niciun fel de piedică, de sub degetele pianistului melodia.
(Corneliu Traian Atanasiu)

Haiku club august 2013

luna de gheaţă –
alunecând pe geamuri
razele prelungi

Virginia Popescu
Locul 2 – Haiku Club – august 2013

* Continuă lectura