Arhive

Trei candele cu moţul ciufulit – Trois chandelles aux houppes ébouriffées

codrin

Şerban Codrin

Trei candele cu moţul ciufulit

chardon romana

*

Trois chandelles aux houppes ébouriffées

Fleurs de chardon, fleurs d’une terre tourmentée,
se bousculant et échangeant des gnons entre les épines,
allument dans le désespoir et les canicules
trois chandelles aux houppes ébouriffées.
Fleurs opiniâtres, fleurs osseuses,
fleurs belliqueuses, emmêlées dans les piquants,
se chevauchant dans l’accroc d’un fossé ,
pour que seule leur caste le domine,
fleurs s’enorgueillissant de leurs âmes hérissées,
d’en haut, un ciel mauve orné de croissants de lune
et de constellations, des grillons, jusqu’en bas,
dès qu’on les intimide, de méchantes pointes surgissent,
des cliques effrayantes de couteliers.

Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier

Reclame

Salomeea

Liviu Ofileanu

Salomeea

între două vârste
femeia cu două capete
în corset larg de mătase
se opreşte lângă biserică
se închină dar nu intră
ptiu-ptiu în sân şi atât

merge haotic
se uită distrată la blocurile înalte
pe garduri şi stâlpi
la reclamele cu filmul „titanic”
dă din cap – nu pricepe nimic şi

împiedicându-se de linia tramvaiului
o ia de-a lungul zilei spre centrul capitalei
oamenii o cred altă zăludă
scăpată nu se ştie cum de la psihi:
„şi acolo sunt flămânzi cu grămada
ca pe timpu’ lu’ împuşcatu’!”

Ea nu-i aude Are de mers Mult
după vreo două ceasuri pierdute prin herăstrău
găseşte muzeul literaturii române
scoate de la piept o bancnotă albastră şi plăteşte:
hundert kronen wien 2 janner 1912
oesterreichisch-ungarische bank

dar preşedintele nu o vede
atunci
Ea intră înăuntru fără să deschidă uşa

Continuă lectura

Sonet 4

Mircea Cărtărescu

Sonet 4

tu parca esti facuta din celofan, tu parca esti câstigata la zaruri
si pierduta prin conditia ta de femeie si iar câstigata
si iar pierduta si iar câstigata si pâna la urma înfipta ca malachit în cine stie ce ac de cravata
tu parca fabulezi când pui un picior înaintea altuia
desi cea mai slaba, tu parca distribui petrol si celule solare cu fiecare rictus de blazare si graba
desi cea mai rece, desi cea mai colocviala, tu bei cel mai mult
preferi cinzano cu lâmaie sa zicem, tu dansezi chiar lânga statie
lesinata de narcisism si de gratie
tu parca bei suc de mango la cofetaria cu vedere spre mare cu vedere spre delfini si spre ilone si langues-de-chat plutitoare
tu parca jonglezi printre genele nichelate cu sfera ta de cordiala stupiditate
tu parca ma cunosti, parca ma cunosteai, slipul tau de cristal fumuriu
parca ma cunostea, sabotii tai din piele de om
când îi intreb de tine, acum îmi raspund: nem tudom…
Continuă lectura

Sonet 3

Mircea Cărtărescu

Sonet

mai întâi mi-ai intrat în bucătărie. sinele meu abia a avut timp să sară în frigider
ca să nu-l vezi doar în izmene şi-n piept cu litera A, stacojie
eul meu te-a poftit înăuntru, supraeul ţi-a scos pantofii cu toc şi ciorapii reci de mătase
ca să te facă să râzi ţi-a citit din nicuţă tănase, dar tu mi s-a spus că plângeai
şi ei ţi-au organizat o luptă de cocoşi în ceaşca de ceai
şi-au dat drumul la televizor şi la ecranul de apă în cadă
s-au luat la bătaie pe recamier, i-au scos arcurile şi iarba de mare
excitaţi de suspinul tău prelins pe macrameuri, în cafea, pe pahare
au smuls lustra şi au deşurubat becuri fierbinţi, şi s-au ars la ficat
şi-au smuls rotiţele şi rărunchii cu linguriţele şi cleştişorul de unghii
au jumulit cuvertura ca să-şi căptuşească mobila, stelele şi dantura
vitrina şi măduva de prin portmonee; au smuls parchetul şi restaurantul siretul cu o bebee
au scos asfalturile cu pumnii ca un pireu şi-au digerat şpalturile din tipografia lui dumnezeu
şi ţi-au cerut date, nume, pe când eram în lume tu singură şi eu…

* Continuă lectura

Frunze de artar

Liviu Ofileanu

Frunze de artar

1.
o singură fisură nimic mai mult
face din casa ta o ruină

destul să repeţi acelaşi  scenariu de câteva ori
Ş i Tu nu mai eşti acelaşi

mâna care te-a mângâiat e bătrână
gura ei e o mânătarcă răpusă de friguri

pacea care trebuia să răsară în urma curajului
Şuieră precum hârleţul în mâinile chefliului gropar

2
cântecul sirenei e tot un cântec de lebădă
care aduce cu ultimul gând al peştilor din plasă
că aerul e o apă ce ustură gura
ca un sărut confirmă femeia
arde ca un glonţ  zice bărbatul

Continuă lectura

Când ai nevoie de dragoste

Mircea Cărtărescu

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.  Continuă lectura

Tu, Nichita…

Mircea Cărtărescu

Tu, Nichita…

Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.

„Bătrâne, gata!” mi-a spus până la urmă. „Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni.” „Dar dimpotrivă”, i-am răspuns, „am tăcut fiindcă vă respect prea mult…” „Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!” „Iertaţi-mă, dar nu pot…” Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. „Ascultă, tu eşti credincios?” „Da, bineînţeles.” „Şi te rogi câteodată lui Dumnezeu?” „Da, uneori.” „Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?” „Tu”, i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. „Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi…”

De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita.

* Continuă lectura

Pelerină de trandafiri – Pèlerine de roses – Rose cape

codrin

Şerban Codrin

Cu pelerină
de trandafiri spre seară –
casa de-alături
With a rose cape

Avec une pèlerine
de roses vers le soir –
la maison de vis-à-vis

*

With a rose cape
towards the dusk –
the neighbour house

Haiku – Şerban Codrin – Photo&translation – Virginia Popescu