Ana Blandiana
Rugăciune
Să stau culcată-n zăpadă
Cu braţele larg desfăcute,
Închipuind o nespus de frumoasă
Cruce cuprinsă de somn
Dinadins,
Pe care doar îngerii ar merita
Să se răstignească
Pentru păcate făcute
În paradis.
Alb fără margini
Şi linişte neîncepută,
Nori destrămaţi în flori
Troienindu-mă lin,
În timp ce lacrimi fierbinţi
Se nasc sub pleoapele-nchise
Şi-ngheaţă-nainte de-a curge
Din vise.
Amin.
*
Prière
Que je reste allongée dans la neige
Les bras largement ouverts,
figurant une Croix incroyablement belle
ensommeillée
à dessein,
sur laquelle seuls les anges auraient le droit
de se crucifier
pour des péchés
commis au paradis.
Blanc infini
et silence du commencement,
nuages effilochés en fleurs
m’ensevelissant lentement dans la neige ,
tandis que des larmes brûlantes
naissent sous mes paupières closes
et gèlent avant de s’écouler
de mes rêves.
Amen
(Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier)
PHOENIX 
Un poem foarte frumos. Regăsec mereu blogul dumneavoastră cu mare plăcere. Mulțumesc frumos doamnei Popescu pentru grijă cu care îl realizați cu ajutor doamnei Pottier. Este un element deosebit în apropierea mea ale acestei culturi atât de mândre. La mulți ani !
Multumesc mult Jocelyn.
Ma bucur din inima de revenirea ta pe blogul meu. Ana Blandiana este o poeta care scrie cu multa sensibilitate si delicatete.
Iti transmit pe aceasta cale cele mai bune urari pentru anul 2014..
La multi ani !
În acest început al zorilor, m-am delectat cu frumuseţea versului tău; trăieşti şi respiri haiku, trăieşti şi inspiri poezie românească. Trecerea anilor, pentru tine, nu există. Te felicit şi te admir pentru preocupările tale literare. Cu mult drag, Mara!
Multumesc mult, draga Mara pentru comentariul tau plin de o mare sensibilitate.
Vizita facuta pe blogul meu e o surpriza deosebit de frumoasa.