Revista RO KU – No 2 – octombrie 2010.

Vuietul mării –
ghiocu-n surdină
o-ngână pe ţărm

Mugissement de la mer –
le coquillage en sourdine
l’imite sur la plage

*

Lumina stinsă –
în părul bunicii
sclipirea lunii

Lumière éteinte –
dans les cheveux de grand’mère
l’éclat de la lune

*

Soare fierbinte –
umbra sălciilor
se scaldă în râu

Soleil brûlant –
l’ombre des saules
se baigne dans la rivière

*

Cimitir pe deal –
prin flori de nu-mă-uita
zumzet de-albine

Cimetière sur la colline –
parmi les fleurs de myosotis
bourdonnement d’abeilles

Noapte de vară –
păianjenul şi luna
de veghe la geam

Nuit d’été –
araignée et lune
veillant à la fenêtre

*

Noapte de vară –
ciugulind luna pe lac
două lebede

Nuit d’été –
sur le lac deux cygnes
picorant la lune

*

Seară de vară-
adunate-n căpiţe
raze de soare

Crépuscule d’été –
entassés dans des meules
rayons de soleil

Una din caracteristicile majore ale haiku-ului – surdina – este surprinsă în această alegorie a ghiocului: într-un poem mărunt şi oarecum insignifiant este captat miraculos tot vuietul lumii.
Poemele Virginiei sunt sensibile la nuanţe.
Lumina stinsă este fără discuţie nu doar aceea pierită, ci mai degrabă cea voalată, slăbită, atenuată, istovită. Aceea care face pereche cu lumina lunii şi reuşeşte să pună în valoare părul cărunt al bunicii. Aşa cum fierbinţeala soarelui este complice cu umbrele sălciilor la scaldă, iar noaptea caldă de vară cu regimul frugal al lebedelor îndrăgostite care aleg din apă doar lumina lunii.
Cimitirul de pe deal, fără preoţi şi enoriaşi, doar cu zumzet de albine prin flori de nu-mă-uita, oficiază în plină amiază o liturghie de veşnică pomenire. O slujbă de-a pururi tonică pentru o lume care renaşte aceeaşi an de an.

Corneliu Traian Atanasiu

***

L’une des caractéristiques majeures du haïku – la sourdine – est surprise dans cette allégorie du coquillage: dans un petit poème en quelque sorte insignifiant on surprend tout le bruit du monde.
Les poèmes de Virginia sont sensibles aux nuances.
La lumière éteinte n’est pas celle qui s’évanouit, mais plutôt celle qui est voilée, affaiblie, atténuée, exténuée. Celle qui est semblable à la clarté de la lune et réussit à mettre en valeur les cheveux grisâtres de la grand’mère.
Tout comme la chaleur du soleil est complice avec les ombres des saules qui se baignent, la nuit chaude d’été l’est avec la diète frugale des cygnes amoureux qui choisissent dans l’eau la lumière de la lune
Le cimetière sur la colline, sans prêtres ni paroissiens, où on n’entend que le bourdonnement des abeilles parmi les fleurs de myosotis, célèbre en plein midi une messe d’éternelle commémoration. Une messe à jamais tonique pour un monde qui renaît de la même manière chaque année.

(Traduction : Virginia Popescu)

*

în RO KU – No 2 – revista de haiku online,

octombrie 2010.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s