Atât de fragedă…

Mihai-Eminescu

Mihai Eminescu

Atât de fragedă…

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și ca un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet pân-în poale
Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc. 

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din povești,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce ești,

Cât poți cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde șoapte,
Cu-mbrățișări de brațe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinți:
E-ntunecoasa renunțare,
E umbra dulcilor dorinți.

Te duci, ș-am înțeles prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Și vecinic n-o să mi-o mai iert,
Păși-va visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deșert.

Ș-i să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?

*

Versiune franceză :

Si frêle…

Si frêle, il t’est donné de ressembler
A la blanche fleur de cerisier,
Et tel un ange, parmi les mortels
Tu surgis sur le chemin de ma vie.

A peine effleures-tu le tapis moelleux,
Que la soie froufroute sous tes pas,
Et du sommet de ton crâne jusqu’ aux pieds,
Tu flottes aussi légère qu’un rêve.

Parmi les longs plis de ta robe
Tu apparais telle une statue de marbre
Mon âme s’accroche à tes yeux
Remplis de bonheur et de larmes.

Oh, rêve heureux d’amour,
Douce promise des contes de fées,
Ne souris plus ! Car ton sourire
Me montre combien tu es tendre,

Comme tu peux par le charme de la nuit
Assombrir mes yeux à tout jamais,
Par les chauds murmures de ta voix,
Par les enlacements de tes bras froids.

Soudain jaillit une pensée,
Un voile sur tes yeux brûlants :
C’est le sombre renoncement,
C’est l’ombre de tes doux désirs.

Tu t’éloignes et j’ai très bien compris
Que je ne dois suivre aucun de tes pas,
Eternellement perdue pour moi,
Oh, toi, promise à mon âme !

Ma faute est de t’avoir aperçue,
Jamais je ne me le pardonnerai,
Ce rêve de lumière je l’expierai
En tendant vainement la main.

Et tu monteras telle une icône
De Marie, la vierge éternelle,
Portant sur ton front une couronne
Où vas-tu ? Quand reviendras-tu ?

(Traduction: Virginia Popescu, Nicole Pottier)

Anunțuri

2 gânduri despre „Atât de fragedă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s