Corespondenţe noi

În zile reci, ploioase, cu iz verlainian,
Închisă în cavoul de plumb bacovian,
În frământări şi rugi argheziene,
Aş vrea să-mi iau avântul de mugur alb şi pur.
Şi-n lacuri de azur să-ţi pipăi lebedele
Ce-ngână coruri, în acorduri lunatice
De sonate beethoveniene.
Şi prin simboluri mii, corabie-ameţită,
Scăldată în culori vocalice, rimbaldiene,
Narcis să mă sărute, parce să mă-nvestmânte,
Şi-n noapte, în cimitir marin m-arunce.
Şi-atunci când raza verde o-mpreuna,
În mistic joc secund, zenitul cu nadirul,
Eu, ca din vis, din spumă şi nisip,
Să reapar zâmbind şi-n algele din plete,
Să-mi număr rând pe rând, steluţele de mare
Cu miros de tei şi de salcâm

*

(După – Baudelaire)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s