Cântec de iarnă

Nichita Stănescu

Cântec de iarnă

Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n ceruri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru

 *

Versiune franceză :

Chant d’hiver

Tu es si belle,  en hiver!
Le champ, étendu sur le dos, près de l’horizon,
et les arbres figés, dans la fuite de la bise…..
Mes narines frémissent
mais aucun parfum,
mais aucune brise,
seule l’odeur lointaine et glacée
des soleils.
Comme tes mains sont claires,  en hiver!
Personne ne passe
Seuls les soleils blancs tournent tranquilles, idolâtres
et la pensée s’accroît jusqu’aux cieux
donnant des sons aux arbres
deux par deux
quatre par quatre.

(Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier)

Anunțuri

2 gânduri despre „Cântec de iarnă

  1. Nichita este poetul meu de suflet. Cred ca aici surprinde minunat puritatea iernii dar si a iubirii, sublimarea ei care ne duce cu gandul la acel tinut hiperboreean de care vorbeste in Elegia a opta.
    Multumesc de trecere!

    Cu prietenie,

    Virginia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s