Toamnă

Octavian Goga

Toamnă

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

*

Versiunea franceza :

Automne

Mon jardin s’est orné
d’un voile de givre argenté,
des brins de citronnelles
ont leurs racines séchées.

Des nuages gris couvrent de leur plomb
les taillis jusqu’à leurs fronts,
avec sa parure en guenilles
le maïs tremble dans les champs.

Et tandis que du nord
surgit le vent impitoyable,
au faîte de notre grange
il arrache en vol quelque planche

Dans la tourmente païenne
les vieux noyers ploient,
le poussin d’une alouette pleure
sur la poulie du puits.

En l’écoutant, je sens sous mes paupières
une larme me ressusciter :
Notre histoire est toute pareille,
poussin de l’alouette sans duvet

(Traduction: Virginia Popescu,  Nicole Pottier)

Anunțuri

2 gânduri despre „Toamnă

  1. Sub izvor zgarcit de soapte
    Fuge frunza rupta-n stele,
    Tu imi darui vals de noapte
    Eu ti-aduc toamnele mele.

    TOAMNĂ
    de Marian Nicolescu

    Când pe frunze cazute cade noaptea pe-o geană;
    Când în foşnet de paşi zgândăr bruma-n mătase,
    În altar de rugină de stea, culcă toamna-n poiană
    Brâu de abur pustiu ce prin crâng, se-arătase…

    Aţâţat de rubaşca albicioasă a mândrului plop
    Dezgolit de argintul prosternat la pământul jilav,
    Codru cântă-n frizura de plete furişate sub clop
    Glas doinit, un ecou amorţit, scurs din trilul firav.

    Şi e toamnă cât noaptea adormită sub timp
    Şi-i o pală de vânt ca un foşnet de triste bociri
    Şi răsar partituri asuprite sub un crud anotimp
    Ce-i uscat în sudori, triste clipe – palide rătăciri.

    Şi ascund gând topit sub covorul de sânge uscat
    Muguri mici amorţiţi ca secunda de mici îngeraşi
    Care scurmă pământu’ ce-i sărută genunchiul pişcat,
    Adormit sub un palid omăt şi, din care, răsar toporaşi.

    PLEOAPA TOAMNEI NOASTRE
    DE Marian Nicolescu

    Pe aleea plânsă …
    Rugina flăcării din fagi
    Aşterne mare ninsă
    Prin gene – ochii dragi.

    Pe trunchi trosneşte stinsă
    Răpusă de durere
    Crenguţă – geană plânsă –
    Golită de avere.

    Mărunţi apasă paşii noştri duşi
    În foşnet de frunze aprinse
    Ce înalţă ecouri de nouri apuşi
    Spre iarnă – zbor de aripi ninse.

    Se scurge întuneric prin neguri
    Şi curge prin zodii de astre …
    O creangă martiră pe ruguri
    Închide pleoapa toamnei noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s