Sufletul satului – L’âme du village

Lucian Blaga

Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

*

Versiune franceză :

L’âme du village

Mon enfant, mets tes mains sur mes genoux.
Je crois que c’est au village qu’est née l’éternité .
Ici chaque pensée vient doucement
et le cœur bat plus lentement
comme s’il ne battait pas dans ta poitrine
mais profondément, quelque part sous terre.
Ici on guérit de la soif de rédemption
et si tes pieds ont saigné
tu t’assieds sur une aire de terre battue.

Voilà, c’est le soir.
L’âme du village flotte auprès de nous,
comme un vague parfum d’herbe fauchée,
comme la fumée descendant des avant-toits de paille,
comme les gambades des chevreaux sur les hautes tombes.

Traducere : Virginia Popescu , Nicole Pottier

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s