Arhivă | 21/07/2016

Revolta absurdă

Sisif

« Je me révolte, donc nous sommes. »*

Din vârful muntelui,
bătrânul Sisif îşi urmăreşte gânditor blestemul, rostogolindu-se cu zgomot.
E atâta dispreţ sublim în privirea lui…
« Ducă-se, » îşi spune el şi răsuflă uşurat.
(Oare pentru a câta oară?)
Stă acolo împietrit în gândurile lui.
A ajuns să semene el însuşi cu o stâncă.
Palmele i s-au bătătorit ca şi umărul drept.
Azi i s-a părut mai greu pietroiul,
abia l-a urnit, s-a împiedicat de nu ştiu câte ori.
Noroc de o căprioară pe care a îmblânzit-o
şi care i-a lins sudoarea de pe obraji.  Continuă lectura