Îmbrăţişarea

Nichita Stănescu

Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-odată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.

Oh, ne-am azvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora,  lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez  în braţe,
aşa cum ţin trupul copilăriei,  în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

 *

Versiunea franceză :

L’étreinte

Dès que nous nous sommes aperçus, l’air entre nous
a brusquement projeté
l’image des arbres, indifférents et nus
qu’il laissait le traverser.

Oh, comme nous nous sommes élancés l’un vers l’autre
criant nos prénoms, et ce si vite fait
que le temps s’est écrasé entre nos poitrines,
et l’heure blessée en minutes s’est dispersée.

J’aurais voulu te garder dans mes bras
tout comme je tiens le corps de mon enfance, dans le passé révolu,
avec ses morts non répétées.
Et te serrer  entre mes côtes, j’aurais voulu.

(Traduction: Virginia Popescu, Nicole Pottier)

Publié dans la revue „Citadela” , anul V, n°1 (31), ianuarie 2011, Satu Mare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s