Cuvântul poetului

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

in «Emotie de toamnă» (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu, Ploiesti (Fotografie: Virginia Popescu)

De pe soclul de marmură de culoarea castanei, poetul cu aripile ciuntite mă priveşte cu un aer dezolat.
Pe buze îi flutură un zâmbet amar. Stau de câtva timp pe o bancă şi-l observ în tăcere.
E o zi călduroasă de toamnă, cu cer senin. Un vânt uşor împrăştie un roi de frunze aurii în jurul meu.
Un grup de tineri gălăgioşi tulbură liniştea parcului. Vorbesc tare şi scuipă coji de seminţe chiar în dreptul poetului pe care-l ignoră total.
Mă uit cu insistenţă în ochii lui, încercând să surprind o licărire, ceva care să-mi dea o mică speranţă, o lămurire. Aripile retezate de mâna sculptorului par să-i plângă elanurile, zborurile spre înălţimi nebănuite……
Aş vrea să-l întreb de ce e atât de trist, dar sunt sigură că nu mi-ar răspunde, din mândrie…. Poate îl deranjează privirea mea insistentă. Încerc să mă uit în altă parte şi gândul îmi zboară la „Prinţul fericit” al lui Oscar Wilde….
Pe acela, edilii oraşului îl îmbrăcaseră în aur, împodobindu-l cu pietre preţioase. Prinţul poeţilor e mai sărac decât cel din urmă cerşetor al oraşului. „Făt-Frumos fără de tei”, cum obişnuia să-şi spună, tronează trist şi solitar, fără aripi, peste un oraş cu oameni mai mult sau mai puţin nefericiţi, mai mult sau mai puţin grăbiţi, mai mult, mai puţin sau chiar deloc iubitori de poezie….
Ce ar putea să le mai dăruiască poetul în afară de poezie, pe care a iubit-o cu disperare? Un gând mi se strecoară în minte şi nu-mi dă pace: oare el a aflat în cele din urmă cuvântul creator de lumină, pe care l-a căutat toată viaţa, răscolind cu înverşunare limba poezească până în adâncurile ei nebănuite ?
Un porumbel şi-a oprit zborul pe umărul drept al poetului. Închid ochii într-o aşteptare încordată şi deodată aud „Fâlf!” deasupra capului.
Deschid ochii. Porumbelul şi-a luat zborul.
„Fâlf, fâlf!”
Îmi întorc privirile mirate spre poet. Am impresia că pe buze îi flutură un zâmbet ironic..


Nicu Alifantis : Emotie de toamna

*

Versiune franceză :

Le mot du poète

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s