Povestea unui ţânţar

Într-o noapte, stăteam în faţa calculatorului, mai mult adormită decât trează. Nu mă înduram să plec la culcare, deşi era miezul nopţii.
Prin geamul întredeschis, luna plină îşi strecura razele misterioase, de parcă ar fi vrut să-mi spună nu ştiu ce mare secret.
Tocmai terminasem de tradus poezia lui Blaga, « Linişte » şi mă gândeam la strămoşii morţi înainte de vreme, cu sânge cald încă în vine.
Deodată atenţia mi-a fost atrasă de un mesaj târziu de pe siteul „haikudevent”.
Un insomniac, Philippe Quinta trimitea de departe un ultim gând.

ţânţarul –
l-am pălmuit 
fără niciun motiv

Am izbucnit imediat într-un hohot de râs de mi-au dat lacrimile. De mult nu mai citisem ceva atât de ingenios şi de hazliu. Mi-l imaginam pe haijin arzându-i o palmă sau chiar două ţânţarului insolent, ori lipindu-l de perete cu o lovitură de palmă . M-am gândit să-i dau o replică pe măsură.
Luna dispăruse ca prin farmec luându-mi şi somnul cu ea.
Trecuse deja bine de miezul nopţii, aşa că i-am urat bună ziua lui Philippe, după care am intrat direct în subiect
“Astă noapte, când am citit haiku-senryu-ul tău m-a cuprins un râs nebun… Apoi, m-am gândit la « acel ţânţar nevinovat », şi ţi-am dat pe undeva dreptate că ai avut păreri de rău.
Dacă l-ai pălmuit, consider că l-ai provocat la duel, dar pentru ce motiv ? Pentru nimic, după cum bine ai spus, deci e vorba de un act gratuit, o pură plăcere sadică.
Ar trebui să-i dai satisfacţia să repare această jignire de neiertat… Nu crezi că şi infernul e plin cu bune intenţii ? Eu mă revolt şi protestez împotriva acestor atrocităţi atroce, abominabile şi mai ales aborigene pe care le detest din toată inima.
Cu toată simpatia pentru bietul ţânţar nevinovat, insultat şi maltratat pe nedrept.»
Am semnat protestul, după care, mulţumită de rezultat, am trimis mesajul şi m-am dus la culcare cu sufletul împăcat.

M-a lăsat să aştept ceva timp… apoi, a trimis două haiku-uri prin care-mi arăta că nu l-a iertat pe bietul ţânţar.

seară de primăvară –
crezând că omor ţânţarul
sperii motanul

noapte glorioasă –
sunt mai rapid 
decât ţânţarul

Ei, mi-am spus, asta depăşeşte orice limită, trebuie să-l iau pe ţânţar sub protecţia mea…
Şi fără să mai stau mult pe gânduri, i-am acordat azil politic, dedicându-i chiar câteva haiku-uri libere (adică din cele care nu respectă schema rigidă de 5-7-5).

pe nedrept pălmuit –
ţânţarul maltratat
şi-a găsit refugiul la mine

nocturnă –
ţânţarul iubitor îmi cântă 
o serenadă la balcon

ţânţarul trubadur
şi-a găsit o nouă patrie
pentru cântecele lui 

cântec de leagăn –
ţânţarul mă adoarme 
cu muzica lui tulburătoare

ţânţarul tenor –
adoră
opera bufă

De câtva timp, protejatul meu nu-mi mai cântă la ureche.
M-a părăsit…..
Şi ce frumos îmi cânta noaptea, cu câtă sensibilitate!

Nici Philippe Quinta nu a mai pomenit de el.

Sinceră să fiu, stau acum cu frica în sân şi nu ştiu la ce să mă aştept de la haijinul francez.
Dacă-mi trage şi mie o palmă, aşa doar ca un act gratuit, din pură plăcere, din pur sadism?

Cine o să-mi apere onoarea?
Ţânţarul ? Ei aşi! 
A ajuns departe…

Am auzit recent că vocea lui răsună pe marile scene ale lumii.
Era ce-i drept un ţânţar foarte talentat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s