Revista RO KU – No 1 – mai 2010

Între doi struguri
o pânză de păianjen
cules de rouă

Entre deux raisins
une toile d’araignée –
vendange de rosée

Satul în vale –
cântecul cocoşilor
ridică ceaţa

Village dans la vallée –
le chant des coqs
fait s’élever la brume

*

Uneori un haiku se salvează de la platitudine printr-un verb precis, punctual care pune în evidenţă acţiunea.”Ridică ceaţa”, spune Virginia Popescu. Aşa este. Cântecul de dimineaţă al cocoşilor ridică nu numai ceaţa care se vede, ci şi noaptea care este o altă ceaţă, neagră.
Valea este un loc unde se coboară. Prin contrast, cântecul cocoşilor este ceva ce se ridică, se înalţă.
Noapte şi zi. Negrul şi albul, rotindu-se unul după altul.
Şi tot despre verb, în celălalt haiku al Virginiei Popescu.

Boabele de struguri şi boabele de rouă, în acelaşi cules. Poate astfel, putem culege şi rouă.
Nu ştiu. Poate.

Koboyashi are un haiku în care spune:

Un copil adună
cu vârful degetelor
boabe de rouă

Încercaţi să vedeţi dacă se poate sau nu. Nu mai suntem copii.
Şi atunci o plasă de păianjen ne ajută să culegem roua.
Roua este un cuvânt sezonal de sfârşit de toamnă şi simbolizează moartea.
Vom explica altă dată.
Până atunci, doar înţelesul că toate trec, ca roua.

Clelia Ifrim

*

Un haïku est parfois sauvé de la platitude par un verbe précis qui met en évidence l’action.

« Fait s’élever la brume », dit Virginia Popescu. C’est vrai.

Le chant matinal des coqs fait s’élever non pas seulement la brume qu’on voit, mais aussi la nuit qui est une autre brume noire.
La vallée est un lieu où l’on descend. Par contraste, le chant des coqs est quelque chose qui s’élève, se hausse.
Nuit et jour.
Le noir et le blanc en rotation se succédant l’un l’autre.

Et toujours au sujet du verbe, dans l’autre haïku de Virginia Popescu.
Les grains de raisin et les perles de rosée, dans une même vendange.
De cette manière, on pourrait aussi cueillir la rosée.
Je ne sais pas. Peut-être.

Koboyashi a un haïku où il dit:

Un enfant cueille
du bout des doigts
des perles de rosée

Essayez de voir si l’on peut ou non. Nous ne sommes plus des enfants.
C’est alors qu’une toile d’araignée nous aide à cueillir la rosée.
La rosée est un kigo de fin d’automne qui symbolise la mort. On expliquera cela une autre fois.
Jusque là, retenons l’idée que tout passe telle la rosée.

Clelia Ifrim
(Traduction : Virginia Popescu)

*

în RO KU No 1 – revista de haiku online,
mai 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s