Confundare

Nichita Stănescu

Confundare

Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti, când nimic nu este?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc înţelesul
într-o pustietate divină.

Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămân, adăugând
deşertului singurătate.

Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, întruna,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără de margini.

Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid –
mă rog să fii, de mine însumi
mă rog să fii. Arată-te.

*

 Versiune franceză :

Confondus

Qui es-tu, toi, celui qui es,
et où es-tu quand il n’y a rien ?
Né de la parole je prends tout mon sens
dans un désert divin.

Je m’interroge sur mon existence, mais aucun cri
ne sort de moi,
et tout en restant confondu avec lui, j’ajoute
la solitude au désert.

Par la grâce de quelque syllabe
sans arrêt, j’ébranle dans leur rigidité
les vides sphériques dans d’autres vides
identiques aux premiers, sans limites.

Je secoue sans cesse la fixité de l’incréé
dans un présent éternel dont l’aura est le vide –
je te supplie d’exister, je me supplie moi-même
que tu existes. Montre-toi.

(Traduction : Virginia Popescu, Nicole Pottier)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s