O toamnă va veni

Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ti va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maştera,
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le aşterni peste mormânturile tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

* Continue reading

Curtea de Argeş

Curtea de Argeş

This slideshow requires JavaScript.

C’est une agréable  journée de septembre et malgré quelques nuages qui couvrent le ciel, le temps est beau et doux. Je décide d’aller visiter le célèbre monastère d’Argeş.
La voiture roule vite le long du chemin .

champs de maïs –
les feuilles sèches
bruissent sous le vent

On approche de la petite ville de Curtea de Argeş, un endroit touristique très agréable et joli. Je descends de la voiture pour me promener un peu. Continue reading

Dialogurile lui Platon cu câinele său, Plotin (4)

(Rafael : Şcoala ateniană- 1509-10)

*

PARODIE FILOSOFICĂ

Dialog IV

“Câinele meu iubit, ce mai ai de adăugat
În legătură cu filosofia mea?”

“Singura ta scuză, scumpul meu maestru,
Este că eu mă îndoiesc de existenţa ta,
Ca şi de întreaga ta filosofie.”
“Dar asta e imposibil, iubitul meu câine!
Eu sunt o realitate materială,
Aşa cum filosofia mea e una ideală.”

“Scumpul meu stăpân,
Eu ştiu, că nu ştiu nimic.
Si apoi, mă îndoiesc de lumea voastră,
Care este umană, prea umană.
Iată cum am început eu să mă îndoiesc:
Pornind de la o simplă cugetare.
Aşa am aflat că exist.
Apoi am lătrat cât m-a ţinut botul:
EVRIKA!
Totul e cât se poate de bine,
În cea mai bună lume câinească!”

Continue reading

Poeme într-un vers – Poèmes en un vers

Ion Pillat

Apă neîncepută / Eau de source

Mi-ai dat să beau din cană iubire de izvor
Dans une cruche tu m’as donné à boire l’amour de la source

*

Heraclit / Héraclite

Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg
Je regardais le jour s’enfuir sur les eaux qui s’écoulent

*

Drum de noapte / Route de nuit

Ne învelise luna în colb de amintiri
La lune nous avait ensevelis sous une couche de souvenirs

*

Cer răsturnat / Ciel renversé

În apele strălimpezi zvârl undiţa, prind umbre
Dans les eaux limpides je lance la ligne, et j’attrape des ombres

*

Continue reading

MYSTERIEUSE OMBRE (Acrostiche)

Derniers sonnets imaginaires de Baudelaire

A l’heure où le crépuscule annonce la nuit,
Une ombre passe toujours dans ma rue sans bruit.
Ne sachant jamais où ses pas la mènent,
Elle effleure mon visage d’une douce haleine.
Passante mystérieuse, tu fais trembler mon coeur!
Amoureux et soumis, il te suit avec langueur
Sur cette voie d’une beauté inconnue.
Solitaire messagère, pleine d’une tristesse éperdue,
Apparition de rêve, courant à l’aventure,
Noyée dans la brume telle une peinture.
Tissée de rayons sélénaires, vaporeuse,
Enigmatique, baignée d’une lueur voluptueuse.
Charme vibrant de mille désirs, douce sorcière,
Vacillante, tu m’entoures dans tes rets de mystère!

Revue Ploc ! numéro 8, octobre 2009

Aube –
le tournesol se lève
lentement

zori de zi –
floarea soarelui se ridică
încetişor

*

L’herbe fauchée –
mille grillons se reposent
à l’ombre

Iarba cosită –
mii de greieri se odihnesc
la umbră

*

Averse de juillet –
derrière les gouttes
l’arc-en-ciel

Aversă de iulie –
de după picături
curcubeul

Continue reading

Ruinele de la Jumieges

În dimineaţa asta minunată de iulie, plec să vizitez ruinele vechii mănăstiri din Jumièges, un loc misterios în care istoria se întâlneşte cu romantismul.

Răcoarea din zori -
ciripitul mierlelor
vesteşte soarele

Maşina străbate o şosea mărginită de garduri vii şi câmpuri pline cu maci. Mă bucur de aerul curat iar gândul îmi zboară spre cerul de azur.

Mănăstirea din Jumièges e situată pe o buclă a Senei şi ca să ajungi acolo, trebuie să traversezi fluviul cu bacul pentru a trece de pe un mal pe celălalt. Pentru mine e o experienţă unică. Traversarea se face în maşină, în picioare, cu bicicleta şi chiar călare. Durează cam trei minute.
Nu aştept mult: bacul a sosit şi maşinile se aliniază una după alta.
Cobor pe platformă să admir apele Senei şi peisajul.

Cerul răsturnat -
pe ape tulburi plutesc
norii alburii

Continue reading