Chemins croisés : anthologie francophone de haïbun

Le haïbun, défini comme un genre littéraire mêlant prose et haïku, a connu au cours des siècles différentes évolutions et écoles. L’Occident, qui l’a approché entre autres à la faveur des traductions faites du japonais, s’est découvert un certain goût pour le genre, dès les années 1990 dans la sphère anglophone, plus tard dans la sphère francophone.
Avec l’anthologie de haïbun, Chemins croisés, l’Association francophone des auteurs de haïbun (AFAH), L’étroit chemin, réunit 51 haïbun en français de 51 auteur(e)s différentes représentant sept nationalités : Belgique, Bulgarie, Canada, France, Roumanie, Suisse et Tunisie. Devenu une réalité tangible, le haïbun francophone existe bel et bien désormais.
(Quatrième de couverture)

Chemins croisés

***

Impressionnée par les célèbres jardins de Claude Monet à Giverny que j’ai visités en été 2010, j’ai écrit un haïbun, publié dans la revue Ploc. M. Olivier Walter l’a sélectionné pour la présente anthologie. J’ai accepté avec plaisir de contribuer à ce volume, étant la seule représentante de la Roumanie.
Voici quelques extraits de ce haïbun:  Continuarea

Le cygne

cygne face

Il neige sans arrêt depuis deux jours. La bise souffle furieusement, éparpillant la neige partout ou bien l’entassant çà et là au gré des obstacles. Je regarde par la fenêtre ce manège ininterrompu, ce tournoiement chaotique et vertigineux.  Continuarea

STRASBOURG – TÂRGUL DE CRĂCIUN

Instalată la fereastra avionului Boeing, urmăresc cu privirea luminile Bucureştiului pâlpâind în noapte.

din înălţime
pământul împodobit
de sărbătoare

DSCN6943a

Peste câteva momente, o perdea groasă de nori acoperă priveliştea fascinantă a jocului de lumini. Mă sprijin de spătarul scaunului, închid ochii şi-mi las gândul să zboare…
Prietenii mei din Franţa mi-au pregătit o mare surpriză : vom merge să vizităm oraşul Strasbourg, cu celebrul târg de Crăciun, unul din cele mai vechi din Europa…

Nici nu ştiu cum au trecut cele câteva zile dinaintea plecării spre Strasbourg. La meteo se anunţă ploaie, dar nimic nu ne poate opri din drum. Când ajungem la Strasbourg e deja noapte.
A doua zi, surpriză !

zori de zi la geam -
pe capota maşinii
un strat gros de nea

Continuarea

LERU-I-LER

(Ieslea, Lisieux – Franţa)

*

Lumina din cer în iesle se strecoară.
EL doarme pe paie, cu chip de înger pur,
Rugile mamei noaptea înfioară,
Uimite vitele se-adună împrejur.
Inima LUI, candelă aprinsă
Luminează staulul în somnu-i sfânt.
E noapte, stele lucesc de-o vrajă nestinsă,
Rugăciuni şi colinde sunt purtate de vânt.

 *

Versiune franceză :

L’étoile solitaire glisse dans l’étable,
Eclairant le visage de l’enfant endormi.
Ravie, sa mère murmure des prières,
Unissant sa voix aux mystères de la nuit.
Icône vivante, sa figure s’éclaire,
Luisant tel un pur diamant.
Elle émane une douce lumière,
Rayonnant dans l’ombre, divinement

Mihaela Băbuşanu Amalanci : Stejarul cu flori de cireş

stejarul cu flori de cires

Mihaela Băbuşanu Amalanci :
Stejarul cu flori de cireş / The Cherry Blossom Oak Tree
Editura Derzis Eruditio, Bacău, 2014

Citind titlul volumului de haiku  al Mihaelei Băbuşanu Amalanci am rămas foarte surprinsă.  Mi-am spus : autoarea vrea  probabil să  asocieze  perenitatea falnicului stejar cu gingăşia efemeră a florilor de cireş. Cred că nu m-am înşelat prea mult. Când am privit coperta volumului am înţeles : acel bonsai miniatural e un stejar cu flori de cireş, ceea ce este specific japonezilor.

Marele om şi actor Charlie Chaplin scria : « Gândim prea mult și simțim prea puțin. Sufletul omenesc își găsește plăcere în liniștea naturii care se descoperă numai celor care o caută. » Cred că autoarea acestui volum de haiku se numără printre aceşti aleşi.

Când deschizi cartea, te învăluie  liniştea plăcută  a unei zile senine, în care doar buburuzele  ies la soare “pe aleea cu platani”. Înclinaţia poetei pentru lumea măruntă a vieţuitoarelor, o întâlnim aproape la tot pasul : greierii care încântă nopţile de vară cu ţârâitul lor neîntrerupt, fluturii de pe iasomie, albinele  din salcâmi sau ţânţarii  cu serenadele lor nocturne, totul se roteşte  în acest univers miniatural. Continuarea

Ca să fii rege – Benone Burtescu

Ca să fii rege

Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.
Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.
Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.
Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii
si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.
Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara tron.
Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si
sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plangerii.
Ca sa fii rege peste oameni este mai decat toate altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,
a ierta…
Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,
atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.
Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.
Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.
Daca vrei sa fii rege, alege binele!
Hei! Grabeste!

Continuarea